1. [MDA2] sfârâiac sn [At: PAMFILE, J. I, 75 / V: ~răiac (Pl: sfârăiace) / Pl: ~ace / E: sfârâi + -ac] 1 (Mol) Zgomot produs de un fier încins cufundat în apă. 2 (Reg) Lucru lipsit de însemnătate. 3 (Mol) Sfârâitor (7). 4 (Îs) ~ cu (sau de) bumb Jucărie de copii confecționată dintr-un nasture prin a cărui găuri se trece un fir de ață care, dacă se învârtește într-un singur sens și apoi se trage de capetele ținute între degete, produce un sfârâit. 5 (Reg; îf sfârăiac) Prâsnel (1).
2. [MDA2] sfârăiac sn vz sfârâiac
3. [Scriban] sfîrîĭác n., pl. ĭece (d. sfir). Est. Fam. Cîrîitoare. Nasture care se învîrtește sfîrîind pe doŭă fire de ață care se întind și se lasă după voĭe.
4. [DOOM 3] sfârâiac s. n., pl. sfârâiace
5. [DOOM 2] sfârâiac s. n., pl. sfârâiace
6. [DAR] sfârâiac, sfârâiace, s.n. (reg.) 1. zgomotul produs de un fier încins cufundat în apă. 2. lucru lipsit de însemnătate. 3. (în jocurile copiilor) sfârâitoare (cu nasture sau nucă). 4. (în forma: sfârăiac) prâsnel, titirez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL