1. [DEX '09] SFĂNȚOAICĂ, sfănțoaice, s. f. (Înv.) Monedă care valora jumătate de sfanț. – Sfanț + suf. -oaică.
2. [MDA2] sfănțoaică sf [At: I. IONESCU, M. 617 / V: (reg) sfin~ / Pl: ~ice / E: sfanț + -oaică] Monedă care valora o jumătate de sfanț (1) Si: sfănțuică.
3. [DEX '98] SFĂNȚOAICĂ, sfănțoaice, s. f. (Înv.) Monedă care valora jumătate de sfanț. – Sfanț + suf. -oaică.
4. [DLRLC] SFĂNȚOAICĂ, sfănțoaice, s. f. (Învechit) Jumătate de sfanț (1). Copii voinici, rumeni, bucălați goneau cu ghiozdanele la școala din curtea bisericii, să plătească sfănțoaica pe lună dascălului Nicuță și să învețe a citi... a scrie. DELAVRANCEA, S. 217. A scos iar pungociul, i-a deschis băierile și a vărsat pe masă un pumn de mărunțiș: icusari... sfanți, sfănțoaice, firfirici și gologani. CARAGIALE, O. II 86. Ia seama să nu faci cheltuieli nebunești în astă-noapte... Fii măsurat... suie-te pîn’ la o sfănțoaică, o sfănțoaică și jumătate... nu mai mult. ALECSANDRI, T. 755.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfănțoaică f. jumătate sfanț.
6. [Scriban] sfănțoáĭcă f., pl. e (d. sfanț). Vechĭ. Jumătate de sfanț.
7. [MDA2] sfințoaică2 sf vz sfănțoaică
8. [DOOM 3] sfănțoaică (înv.) s. f., g.-d. art. sfănțoaicei; pl. sfănțoaice
9. [DOOM 2] sfănțoaică (înv.) s. f., g.-d. art. sfănțoaicei; pl. sfănțoaice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL