1. [MDA2] șfălțălaș s [At: CHEST. II, 227/351 / A: nct / V: (reg) șfanțel~ (A: nct) / Pl: ? / E: mg falcolás] (Reg) 1 Șanț1 (5) mic scobit de-a lungul uneia dintre fețele laterale ale șindrilelor (1), care permite îmbucarea acestora. 2 (Îf șfanțelaș) Loc unde se încheie căpriorii la acoperișul unei case.
2. [MDA2] șfanțelaș s vz șfălțălaș
3. [DAR] șfălțălaș, șfălțălașe, s.n. (reg.) 1. șănțuleț scobit pe șindrilă pentru îmbucarea pieselor. 2. (în forma: șfanțelaș) loc unde se încheie căpriorii la acoperișul casei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL