1. [DEX '09] SFADNIC, -Ă, sfadnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Certăreț, arțăgos. – Din sl. sŭvadĭnikŭ.
2. [MDA2] sfadnic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, MOL. 86 / V: sva~, (îvr) svetn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv съвадьникъ, свадникъ] 1-2 (Îvr) Certăreț (1-2).
3. [DEX '98] SFADNIC, -Ă, sfadnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Certăreț, arțăgos. – Din sl. sŭvadĩnikŭ.
4. [DLRLC] SFADNIC, -Ă, sfadnici, -e, adj. (Regional; și substantivat) Arțăgos, certăreț, rău de gură. Dincolo un sfadnic se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntîlnește. NEGRUZZI, S. II 230.
5. [Scriban] sfádnic, -ă adj. (vsl. sŭvadĭnikŭ). Vechĭ. Sfădalnic.
6. [MDA2] svadnic, ~ă a vz sfadnic
7. [MDA2] svetnic2, ~ă a vz sfadnic
8. [Scriban] sfădálnic, sfădăĭós și sfădăúș, -ă adj. (d. sfadă). Est. Ĭubitor de sfadă. – Vechĭ și sfădácĭ și sfádnic. V. bătăuș.
9. [DOOM 3] sfadnic (reg.) adj. m., pl. sfadnici; f. sfadnică, pl. sfadnice
10. [DOOM 2] sfadnic (reg.) adj. m., pl. sfadnici; f. sfadnică, pl. sfadnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL