1. [DEX '09] FACHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.
2. [MDA2] fachie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 472 / P: ~chi-e / V: fache, ~iu sn, sfachiu sn / Pl: ~ii, făchii / E: ml fac(u)la] 1 (Înv) Făclie. 2 (Reg) Făclie obținută dintr-un mănunchi de stuf sau fâșii de lemn unse cu material inflamabil (pentru pescuit noaptea).
3. [DLRLC] FACHIE, făchii, s. f. Făclie întocmită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de țăndări de lemn, unse cu rășină sau cu alt material inflamabil. Oamenii domniei-tale or aprinde făchii, luminînd balta. SADOVEANU, F. J. 431. Coborî și vodă după dînșii tocmai cînd aprindeau bețe de pucioasă și ațîțau de la ele flăcări în rîșina făchiilor. id. Z. C. 128. – Pronunțat: -chi-e.
4. [DLRM] FACHIE, fachii, s. f. Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fișii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.
5. [Șăineanu, ed. VI] fachie f. Mold. mănunchiu de țăndări ce se aprinde noaptea spre a atrage peștii. [Vechiu-rom. fachie, făclie = lat. FACULA: v. făclie].
6. [MDA2] fache sf vz fachie
7. [MDA2] fachiu2 sn vz fachie
8. [MDA2] șfachie sf vz fachie
9. [CADE] †FACH(I)E sf. 1 ‡ Făclie ¶ 2 Mold. Bucov. Oaș. 🐟 Mănunchiu de țăndări de brad, de molift, de coaje de mesteacăn, etc. ce se aprinde noaptea spre a atrage peștii și a-i prinde cu mîna sau cu ostia (🖼 2021) [lat. fac(ŭ)la].
10. [CADE] FĂCLIE sf. 1 Lumînare lungă și groasă de ceară întrebuințată mai adesea în biserici și la morți: biserica de alături, luminată în roșu de făcliile credincioșilor cari o ocoleau în sunetul clopotelor BR. -VN.; Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea ALECS. ¶ 2 🐟 FACH(I)E: cînd pescuia ... cu țeapa și făclia, parcă-și mai uita ... de amar GRIG. ¶ 3 Fig. Celebritate, ilustrațiune: făclia științei [bg. -srb.].
11. [CADE] OPAI(E)Ț (pl. -țe) sn. 1 Hîrb umplut cu grăsime topită, în care se aprinde un fitil (numit „șterț”); se întrebuințează, în loc de lumînare, în casele țăranilor mai săraci (🖼 3438): se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n’o supere lumina de la opaiț (CRG.); Lumina cu mucul negru într’un hîrb un roș opaiț (EMIN.): Focul e’nvelit pe vatră, iar opaițele-au murit (COȘB.) ¶ 2 Olten. Băn. (LIUB.) 🐟 FACH(I)E2: păstrăvii se prind cu undița ziua și cu ostia noaptea la opaiț (ION.).
12. [Scriban] fáche și fáchie f. (lat. fácula, d. fax, fácis, torță, făclie; it. fágola, pv. falha, vfr. faille, sp. hacha, pg. facha. V. faclă). Est. 1) Un fel de făclie de coajă de mesteacăn care se aprinde noaptea p. a atrage păstrăviĭ la lumină ca să-ĭ prinzĭ. Adv. Uscat fachie, uscat sfarog. 2) Bucată de lemn de foc rătundă (de mărimea uneĭ făcliĭ). – La Dos. fachĭ, pl. fachĭurĭ, torță. În Bc. și șfachie. V. lumînare, lodbă, obleț, vălog, zeadă.
13. [Scriban] șfáchie, V. fachie.
14. [DOOM 3] fachie (rar) (desp. -chi-e) s. f., art. fachia (desp. -chi-a), g.-d. art. fachiei; pl. fachii, art. fachiile (desp. -chi-i-)
15. [DOOM 2] fachie (rar) (-chi-e) s. f., art. fachia (-chi-a), g.-d. art. fachiei; pl. fachii, art. fachiile (-chi-i-)
16. [DER] fachie (fachii), s. f. – Făclie. Lat. fac(ŭ)la (Pușcariu 567; Candrea-Dens., 539; REW 3137; DAR), cf. it. fagola (abruz. fárchia), sp. faja (cf. Menéndez Pidal, RFE, 1920, 9), santander. laja, port. facha. Este dublet de la făclie, cf. Hasdeu, Posteritatea lat. fax, Col. lui Traian, 1883, p. 112-21.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL