1. [MDA2] șeuaș, ~ă [At: GHICA, S. 244 / Pl: ~i, ~oase / E: șa3 + -aș] 1-2 sm, a (Pop) (Cal) care poartă șa3 (1). 3 a (Reg; d. cai) Cu spinarea curbată în jos. 4 sn (Mol) Partea dinapoi a șelei3 (1). 5 sn (Reg) Spinare (la cal).
2. [Scriban] șeŭáș, -ă adj. (d. șea, șa). Care poartă șeaŭa, de călărie: cal șeŭaș (ca calu din stînga la tun). S. n., pl. e. Mold. (Pop. șăŭaș). Coada șeleĭ (oblînc).
3. [DAR] șeuaș, șeuași, s.m. (reg.) 1. cal de șa. 2. partea dinapoi a șelei. 3. spinare (la cal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL