1. [DEX '09] ȘESTINĂ, șestine, s. f. (Reg.) Loc neted pe vârful unui munte. – Șest (reg. „șes” < lat.) + suf. -ină.
2. [MDA2] șestină2 sf [At: DAME, T. 176 / Pl: ~ne, ~ni / E: ns cf rs шест „prăjină”] (Reg) Lemn încovoiat și lătăreț care se așază sub roata joagărului, pentru a împiedica oprirea prundișului sub aceasta.
3. [MDA2] șestină1 sf [At: MAIOR, T. 30/26 / V: (reg) seșt~, șașt~ (Pl și: ~ni), șâșt~, șeșt~ / Pl: ~ne / E: șest1 + -iștină (prin haplologie)] (Reg) 1-3 Șes (4-6). 4 Loc mocirlos. 5 (Olt; îf șaștină) Platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă.
4. [DLRLC] ȘESTINĂ, șestine, s. f. Loc neted, plan pe vîrful unui munte.
5. [Șăineanu, ed. VI] șestină f. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărului. [Origină necunoscută].
6. [MDA2] seștină sf vz șestină1
7. [MDA2] șaștină sf vz șestină1
8. [MDA2] șâștină sf vz șestină1
9. [MDA2] șeștină2 sf vz șestină1
10. [DOOM 3] șestină (reg.) s. f., g.-d. art. șestinei; pl. șestine
11. [DOOM 2] șestină (reg.) s. f., g.-d. art. șestinei; pl. șestine
12. [DAR] șestină, șestine, s.f. (reg.) 1. șes, câmpie, zăpodie, pustă; tăpșan. 2. loc mocirlos. 3. platou (pe un munte sau pe un deal). 4. (în forma: șastină) podină, platformă plutitoare pe care se instalează moara de apă. 5. lemn încovoiat și lătăreț sub roata joagărelui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL