1. [DEX '09] ȘESIME, șesimi, s. f. A șasea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Șase + suf. -ime.
2. [MDA2] șesime1 [At: LM / Pl: ~mi / E: șase + -ime] 1 Număr egal cu a șasea (3) parte dintr-o unitate. 2 sf Semn grafic care reprezintă a șasea (3) parte dintr-un întreg împărțit în părți egale.
3. [MDA2] șesime2 [At: LB / V: (îvr) șăți~, șezi~ / Pl: (1) ~mi / E: șes + -ime] 1 (Înv) Șes 2 (Îvr; îf șățime) Planeitate.
4. [DLRLC] ȘESIME, șesimi, s. f. A șasea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale.
5. [Scriban] șesíme f. A șasea parte.
6. [MDA2] șățime sf vz șesime2
7. [MDA2] șezime sf vz șesime2
8. [DOOM 3] șesime s. f., g.-d. art. șesimii; pl. șesimi
9. [DOOM 2] șesime s. f., g.-d. art. șesimii; pl. șesimi
10. [IVO-III] șesime, -mi.
11. [DAR] șesime, șesimi, s.f. (înv.) 1. câmpie vastă. 2. (în forma: șățime) însușirea de a fi plan, neted, drept.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL