1. [DEX '09] SERVODIRECȚIE, servodirecții, s. f. Dispozitiv de manevră a direcției pe autovehicule, care micșorează efortul conducătorilor. – Din fr. servodirection.
2. [MDA2] servodirecție sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: ns cf it servosterzo] Dispozitiv de manevră a direcției pe autovehicule, care micșorează efortul conducătorului.
3. [DN] SERVODIRECȚIE s.f. Dispozitiv de manevră a direcției pe autovehicule, care micșorează efortul conducătorului. [Gen. -iei. / după it. servosterzo].
4. [MDN '00] SERVODIRECȚIE s. f. dispozitiv de manevră a direcției pe autovehicule, care micșorează efortul conducătorului. (< fr. servodirection)
5. [DCR2] servodirecție s. f. Dispozitiv de comandă a direcției autovehiculelor care micșorează efortul conducătorului ◊ „[...] un nou produs solicitat cu prioritate de industria auto românească – servodirecția hidraulică.” R.l. 17 XII 84 p. 5. ◊ „Vând Opel Rekord [...] super-accesoriată – închidere centralizată, geamuri electrice, oglinzi electrice, servodirecție [...] prețul 6300 dolari, tratabil.” R.l. 8 XII 92 p. 10; v. și servofrână (din fr. servodirection, după it. servosterzo; PR, DMC 1950)
6. [DOOM 3] servodirecție (desp. -ți-e) s. f., art. servodirecția (desp. -ți-a), g.-d. art. servodirecției; pl. servodirecții, art. servodirecțiile (desp. -ți-i-)
7. [DOOM 2] *servodirecție (-ți-e) s. f., art. servodirecția (-ți-a), g.-d. art. servodirecției; pl. servodirecții, art. servodirecțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL