1. [DEX '09] SERVITUDINE, servitudini, s. f. (Rar) Servitute. – Din lat. servitudo, -inis.
2. [MDA2] servitudine sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ni / E: lat servitudo, -inis] (Îvr) 1-2 Servitute (1, 4).
3. [DN] SERVITUDINE s.f. (Rar) Servitute. [Cf. lat. servitudo, fr. servitude].
4. [MDN '00] SERVITUDINE s. f. servitute. (< fr. servitude, lat. servitudo)
5. [Șăineanu, ed. VI] servitudine f. servitute juridică.
6. [Scriban] *servitúte f. (lat. sérvitus, -útis). Starea de serv (rob saŭ șerb), robie: Spartaniĭ îĭ reduseră în servitute pe Mesenienĭ. Fig. Dependentă, supunere: vĭața e o servitute perpetuă. Jur. Obligațiune impusă uneĭ proprietățĭ față de alta, precum: dreptu de trecere (servitute juridică) saŭ nevoĭa de a primĭ apele care se scurg de la una de maĭ sus (servitute naturală): – Rar servitúdine (lat. servitúdo, -údinis).
7. [DOOM 3] servitudine (rar) s. f., g.-d. art. servitudinii; pl. servitudini
8. [DOOM 2] servitudine (rar) s. f., g.-d. art. servitudinii; pl. servitudini
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL