1. [DEX '09] ȘERUITOR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [ Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.
2. [MDA2] șeruitor [At: NOM. PROF. 45 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: șerui2 + -tor] (Tăb) 1 sm Muncitor care rade resturile de carne de pe piei, înainte de a le pune la argăseală. 2 sn Cuțit întrebuințat la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite.
3. [DEX '98] ȘERUITOR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.
4. [DLRLC] ȘERUITOR, șenutoare, s. n. Cuțit întrebuințat de tăbăcari la răzuirea resturilor de carne de pe pielea jupuită. Pe loc i-aș fi spintecat burta cu șeruitorul. ARDELEANU, D. 212.
5. [DOOM 3] șeruitor2 (persoană) (desp. -ru-i-) s. m., pl. șeruitori
6. [DOOM 3] șeruitor1 (instrument) (desp. -ru-i-) s. n., pl. șeruitoare
7. [DOOM 2] șeruitor1 (persoană) (-ru-i-) s. m., pl. șeruitori
8. [DOOM 2] șeruitor2 (instrument) (-ru-i-) s. n., pl. șeruitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL