1. [DEX '09] ȘERPUITURĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tură.
2. [MDA2] șerpuitură sf [At: I. IONESCU, C. 38/28 / P: ~pu-i~ / V: (reg) șărpoi~ / Pl: ~ri / E: șerpui + -tură] Cotitură a unui drum, a unui curs de apă etc. Si: sinuozitate.
3. [DLRLC] ȘERPUITURĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum sau ale unei linii șerpuite; sinuozitate, cotitură. Barcazul porni ocolind țărmul, ținîndu-se la cîțiva pași de șerpuiturile sale și de trunchiurile scorburoase de sălcii înecate. DUMITRIU, N. 287. Veneau din depărtați codri corbii, milioane de corbi, înșirîndu-se pe toate șerpuiturile drumului. CAMILAR, N. I 222.
4. [MDA2] șărpoitură sf vz șerpuitură
5. [DOOM 3] șerpuitură (desp. -pu-i-) s. f., g.-d. art. șerpuiturii; pl. șerpuituri
6. [DOOM 2] șerpuitură (-pu-i-) s. f., g.-d. art. șerpuiturii; pl. șerpuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL