1. [DEX '09] ȘERPUITOR, -OARE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată; șerpuind, șerpuit; sinuos. [Pr.: pu-i-] – Șerpui + suf. -tor.
2. [MDA2] șerpuitor, ~oare a [At: CIHAC I, 274 / P: ~pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șerpui + -tor] Care șerpuiește (1) Si: sinuos, șerpuit2, (rar) șerpuind, (îvr) șerpitor.
3. [DEX '98] ȘERPUITOR, -OARE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește; care descrie o linie ondulată; șerpuind; șerpuit; sinuos. [Pr.: -pu-i-] – Șerpui + suf. -tor.
4. [DLRLC] ȘERPUITOR, -OARE, șerpuitori, -oare, adj. Care șerpuiește, care descrie o linie ondulată. Se luă după zgomot, și dete de un pîrîiaș limpede ca lacrima, îngust, zburdalnic și șerpuitor ca o fîșie de argint, pe care ar tîrî-o în fuga mare un copil neastîmpărat. BASSARABESCU, V. 141. S-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene. ANGHEL, PR. 74.
5. [Șăineanu, ed. VI] șerpuitor a. care curge șerpuind.
6. [DOOM 3] șerpuitor (desp. -pu-i-) adj. m., pl. șerpuitori; f. sg. și pl. șerpuitoare
7. [DOOM 2] șerpuitor (-pu-i-) adj. m., pl. șerpuitori; f. sg. și pl. șerpuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL