1. [DEX '09] SĂRMAN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (1). 2. (Înv. și reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (7). [Var.: (reg.) săriman, -ă, siriman, -ă, sirman, -ă adj.] – Din bg., sb. siromah, cu schimbare de suf.
2. [MDA2] sărman, ~ă [At: PO 254/21 / V: (îrg) sărăim~, sărăm~, sărim~, serim~, ser~, sirim~, sir~, sirum~, sâr~, sur~, surum~, sărum~, sereim~, sirom~, surom~, (reg) sălim~, sârom~, surim~, sirim~ / Pl: ~i, ~e / E: slv сиромахъ, scr siromah css] 1-2 smf, a Sărac (6-7). 3-8 smf, a (Înv; pex) Sărac (8-13). 9 smf (Reg) Cerșetor (1). 10-11 a (Înv; d. așezări sau colectivități umane, d.ținuturi, teritorii etc.) Sărac (18-19). 12 a (Înv; de obicei udp „de”) Sărac (27). 13 a (Rar; d. oameni; îla) ~ cu duhul Prost. 14 smf (Trs) Om fără căpătâi (pe care n-are cine să-l îngrijească). 15-16 smf, a (Îrg) (Copil) orfan. 17 a (Înv; d. copii) Bastard (1). 18-19 smf, a (Adesea în construcții exclamative; exprimă compătimire și înțelegere plină de omenie; de obicei precedă numele determinat) (Om) care se găsește într-o situație grea, care este vrednic de plâns Si: sărac (43-44). 20 smf (Înv; îf suruman) Om smerit, evlavios, cucernic.
3. [DEX '98] SĂRMAN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (1). 2. (Înv. și reg.) Orfan. 3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (7). [Var.: (reg.) săriman, -ă, siriman, -ă, sirman, -ă adj.] – Din bg., scr. siromah, cu schimbare de suf.
4. [DLRLC] SĂRMAN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. Lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac. Nu crede tu că scapi, că nu ești sărman, cum zici. DUMITRIU, N. 161. Mă vede că-s o văduvă sărmană și c-o casă de copii. CREANGĂ, P. 28. ◊ (Substantivat) Mîncarea lui să fie ca a unui sărman supus al împărăției. SADOVEANU, D. P. 19. Soțul tău se vede după față că e un sărman și el. VISSARION, B. 183. Lumea întreagă are tot o poveste... strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia și sărmanul care sfarmă funia ce-l strînge. RUSSO, O. 28. 2. (Regional) Orfan. Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. 3. (Exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) Biet, sărac, nenorocit. De atunci sărmanul Stoicea crescuse pe la pragurile tuturor, – copil din flori și de pripas. GALACTION, O. I 45. Din sărmana noastră viață, am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. O sărmană păsărică a picat moartă sub stejar. ODOBESCU, S. III 36. Să poci trece Dunărea La sărmana mîndruța. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 131. ◊ (Substantivat) Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. – Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ar trebui să avem milă de dînșii, că și ei, sărmanii, sînt oameni. CREANGĂ, P. 209. Căpitane Pavele, Unde-ți duci cătanele? – Da, la foc, sărmanele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 302. – Variante: săriman, -ă (NEGRUZZI, S. I 146, RUSSO, S. 131), siriman, -ă (ISPIRESCU, U. 107), sîrman, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 65, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] sărman a. 1. sărac; un om sărman; 2. orfan: un flăcăiandru sărman de părinți OD. [Cf. serb. SIROMAH, orfan (influențat de sufixul man)]. ║ int. de compătimire: sărmanul!
6. [Scriban] sărmán, -ă adj. (din maĭ vechĭu sîrman, sirman, siriman, pin schimbare de sufix d. vsl. bg. sîrb. siromah, sărac, d. vsl. sarakŭ, sărac). Sărac, fără banĭ: un om sărman. Sărac, bĭet, demn de milă saŭ de ĭubire: Sărmanu om! Vaĭ de capu tăŭ, sărmane! Vechĭ. Azĭ vest. Orfan: sărman de tată. – Vechĭ și suruman (Mold., Trans.), sărăĭman (Mold.), siruman, sărăman, săriman, suriman și (Trans.) săliman. Greșit scris azĭ serman.
7. [DEX '09] SĂRIMAN, -Ă adj. v. sărman.
8. [DEX '09] SÂRMAN, -Ă[1] adj. v. sărman.
9. [DEX '09] SIRIMAN, -Ă adj. v. sărman.
10. [MDA2] săliman, ~ă smf vz sărman
11. [MDA2] sărăiman, ~ă a, smf vz sărman
12. [MDA2] sărăman, ~ă a, smf vz sărman
13. [MDA2] săriman, ~ă a, smf vz sărman
14. [MDA2] săruman, ~ă a, smf vz sărman
15. [MDA2] sârman, ~ă a, smf vz sărman
16. [MDA2] sâroman, ~ă a, smf vz sărman
17. [MDA2] sereiman, ~ă smf, a vz sărman
18. [MDA2] seriman, ~ă smf, a vz sărman
19. [MDA2] serman, ~ă smf, a vz sărman
20. [MDA2] siriman, ~ă a, smf vz sărman
21. [MDA2] sirman, ~ă a, sm vz sărman
22. [MDA2] siroman, ~ă a, smf vz sărman
23. [MDA2] siruman, ~ă a, smf vz sărman
24. [MDA2] suriman a, smf vz sărman
25. [MDA2] surman, ~ă a, smf vz sărman
26. [MDA2] suroman, ~ă a, smf vz sărman
27. [MDA2] suruman, ~ă a, smf vz sărman
28. [DEX '98] SÂRMAN, -Ă adj. v. sărman.
29. [DLRLC] SÎRMAN, -Ă adj. v. sărman.
30. [Șăineanu, ed. VI] siriman a. și m. orfan: nu asupria pe văduvă nici pe sirimani ISP. [V. sărman].
31. [Scriban] sălimán V. sărman.
32. [Scriban] sărăimán, sărămán V. sărman.
33. [Scriban] sărimán V. sărman.
34. [Scriban] sermán V. sărman.
35. [Scriban] sirimán V. sărman.
36. [Scriban] sirmán V. sărman.
37. [Scriban] sirumán V. sărman.
38. [Scriban] sîrmán, V. sărman.
39. [Scriban] surimán V. sărman.
40. [Scriban] surumán, V. sărman.
41. [DOOM 3] !sărman adj. m., s. m., pl. sărmani; adj. f., s. f. sărmană, pl. sărmane
42. [DOOM 2] sărman adj. m., pl. sărmani; f. sărmană, pl. sărmane
43. [IVO-III] sărman.
44. [DER] sărman (sărmani), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ < gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah.
45. [DE] ALAS, POOR YORICK! (engl.) vai, sărmane Yorick! – Shakespeare, „Hamlet”, act. V, scena 1. Cuvinte rostite de Hamlet la vederea craniului bufonului Yorick. Expresie a regretului pentru ce a fost, pentru ce a însemnat cândva un om, comparat cu ce a ajuns să fie.
46. [CECC] Alas, poor Yorick! (engl. „Ah, sărmane Yorick!”) – Yorick e bufonul regelui Danemarcei din Hamlet de Shakespeare. În celebra scenă din cimitir (act. 5, sc. 1), Hamlet, vorbind cu groparii, vede craniul bufonului care-i inspiră reflecții amare: „Vai, sărmane Yorick!… Simt că-mi vine rău. Aici se deschideau buzele, pe care le-am sărutat de atîtea ori. Unde-ți sînt poznele? Tumbele? Cîntecele? Sclipirile acelea de veselie, care stîrneau hohote de rîs la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-și rîdă de strîmbătura ta de acum!” Alas, poor Yorick! – în original sau în traducere – a devenit o expresie, pentru a sublinia o degringoladă, prăbușirea cuiva, ce-a fost și ce-a ajuns un om. Caleidoscopul lui A. Mirea, se încheie cu o poezie intitulată Sărmanul Yorik, în care autorul crede că după moarte: „Vreun filozof sau vreun istoric Privindu-mi tidva cu regret, Ar exclama ca alt Hamlet: Sărmane Yorik!” LIT.
47. [DLRLV] SĂRĂIMAN s. m. v. suruman.
48. [DLRLV] SIRIMAN s. m. v. suruman.
49. [DLRLV] SIRMAN adj. v. suruman.
50. [DLRLV] SIROMAN s.m. v. suruman.
51. [DLRLV] SIRUMAN adj. și s. m. v. suruman.
52. [DLRLV] SUROMAN adj. și s.m. v. suruman.
53. [DLRLV] SURUMAN adj. și s.m. 1. Adj. și s.m. (Mold., Ban., Trans.) (Om) lipsit de bunuri materiale; sărac. A: Fericitu-i cela ce înțăleage spre mișel și sărăiman. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680). Sirimanului tu fii ajutoriu. AR, 4v. ◊ Fig. Surumani cu sufletul. DOSOFTEI, MOL. C: Adevăr zic voauo că aceasta văduo suromană mai multe aruncă de toți de alalți cei ce aruncară în lada suromanilor. NT 1648, 58r. Nu înfrunta pre sirimani, cînd sună la ușea ta pentru milosteniia, ci frînge pîinea ta flămînzilor. CS, 36r. O muiare surumană din Șuniam să bucura pentr<u> custul porobocului ce avea. MOL. 1695, 55v. Siroman, -ĕ. Pauper. AC, 368. Și-ș aduc aminte de cei surumani. MOL. 17061, 80r; cf. N TEST. (1648); NT 1648, 54v, 56v, 59v; PSALT. (1651); PS. 1651, 41r, 181r; SA, 14r, 15r, 33r, 34v, 35r; CS, 26v, 82r; MOL. 1689, 64{r}; VCC, 23, 25; MISC. SEC. XVII, 13v, 20v, 31v; CAT. B, 44; M 1704, 80v; TI (gl.); MOL. 1725, 178v. ◊ Fig. Fericiți surumanii sufletești, că acelora iaste împărățiia ceriurilor. STR., 37v; cf. N TEST. (1648); CAT. B, 51. ♦ De condiție joasă. A: Te-i îmbrăcat, întru a no<a>stră mestecare slabă și surumană. ANT., 83v. 2. S.m. (Mold., ȚR) Orfan. A: Să cercetăm pre cei sirimani și pre văduve întru scîrbele lor. II 1764, 17r. B: Și pre văduve le-ai trimis deșarte și pre surumani ai chinuit. BIBLIA (1688). Am mîntuit pre sărac den mina silnicului și surumanului căruia nu era ajutoriu am ajutat. BIBLIA (1688). Variante: sărăiman (DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680), siriman (CS, 36r; TI, gl.; AR, 4v; II 1764, 17r), sirman (MISC. SEC. XVII. 20v), siroman (VCC, 25; AC, 36S), siruman (N TEST. 1648; NT 1648. 56v; MISC. SEC. XVII, 13v), soroman (VCC, 23), suroman (NT 1648, 58r). Etimologie: sl. sironmahŭ, bg., scr. siromah. Vezi și surumăni, surumănie. Cf. c e p l a c, n e p u t i n c i o s (1), n i ș t o t o s, p e h n i t; p r o s t a c.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL