1. [Șăineanu, ed. VI] șerlaiu m. Tr. specie de salvie (Salvia Aethiopis). [Nemț. SCHARLEI].
2. [DEX '09] ȘERLAI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-păroase și cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. și: (n.) șerlaie] – Din germ. Scharlei.
3. [MDA2] sarlai sm vz șerlai
4. [MDA2] sârlai sm vz șerlai
5. [MDA2] serlai sm vz șerlai
6. [MDA2] șarlai sm vz șerlai
7. [MDA2] șerlai sm [At: LB / V: (reg) sar~, sâr~, ser~, șar~, ~loi sm ~e sf / Pl: ~ / E: ger Scharlei] 1 (Bot; Trs) Iarba-Sfântului-Ioan (Salvia sclarea). 2 (Reg) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu franzele păroase, cu flori albe (Salvia aethiopis). 3 (Bot; Trs) Jale (Salvia officinalis). 4 (Bot; Trs) Jaleș (Salvia pratensis). 5 (Bot; Trs) Cinsteț (Salvia glutinosa). 6 (Bot; Trs) Sunătoare (Hypericum perforatum).
8. [MDA2] șerlaie sf vz șerlai
9. [MDA2] șerloi sm vz șerlai
10. [DLRLC] ȘERLAI s. n. (Transilv.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și cu flori albe; crește prin locuri aride și pietroase (Salvia Aethiopis).
11. [Scriban] șărláĭ m. (germ. scharlei, mlat. sciaréa, it. schiaréa). Trans. Un fel de salvie (sálvia aethiopis și sálvia sclaréa). – Greșit scris șerlaĭ.
12. [Scriban] șerláĭ, V. șărlaĭ.
13. [DOOM 3] !șerlai (reg.) s. m., pl. șerlai, art. șerlaii
14. [DOOM 2] șerlai (reg.) s. m. / s. n., pl. șerlai/șerlaie, art. șerlaii/șerlaiele
15. [DER] șerlai (-i), s. m. – Varietate de salvie (Salvia sclarea). Germ. Scharlei (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL