1. [MDA2] serjă1 sf vz sergent
2. [MDA2] serjă2 sf vz serj
3. [Șăineanu, ed. VI] serjă f. stofă de lână vărgată (= fr. serge).
4. [Scriban] *sérjă f., pl. e (fr. serge, vechĭ sarge, d. lat. sérica, pl. d. séricum, mătase. V. sericicultură, sarică). Un fel de stofă de lînă țeșută diagonal din care se fac haine bărbăteștĭ. V. saită.
5. [DEX '09] SERGENT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.
6. [DEX '09] SERJ, (2) serjuri, s. n. 1. Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, folosită pentru căptușit haine. 2. Sortiment de serj (1). – Din fr. serge.
7. [MDA2] sarjant[1] sm vz sergent
8. [MDA2] sărgenț[1] sm vz sergent
9. [MDA2] sărjent sm vz sergent
10. [MDA2] sergeant sm vz sergent
11. [MDA2] sergent sm [At: N. COSTIN, LET. II, 73/17 / V: (înv) ~e, ~eant, serjant, serje~, sarjant, șerjant, (reg) serjă, sărjent / Pl: ~nți / E: fr sergent, rs сержант, pn sierzant, ger Sergeant] 1 Grad militar imediat superior gradului de caporal. 2 Persoană care are gradul de sergent (1). 3 Funcția sergentului (2). 4 Titlul sergentului (2). 5 Perioadă în care sergentul (2) și-a exercitat funcția. 6 (Iuz; șîs ~ de stradă, ~ de noapte) Polițist (1) care asigura paza în timpul zilei (sau al nopții) într-un oraș Si: gardian, gardist, (înv) zapciu, (arg) scatiu (6), sticlete (8).
12. [MDA2] sergente sm vz sergent
13. [MDA2] serj sn [At: BULETIN, F. (1843), 221/39 / V: (rar) serjă sf / Pl: ~uri / E: fr serge] Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată mai ales pentru căptușeli.
14. [MDA2] serjant sm vz sergent
15. [MDA2] serjanț[1] sm vz sergent
16. [MDA2] serjent sm vz sergent
17. [DEX '98] SERJ, serjuri, s. n. Țesătură de mătase (amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată pentru căptușit haine. – Din fr. serge.
18. [DLRLC] SERGENT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în miliție, imediat superior gradului de caporal; persoană avînd acest grad. Mai tîrziu un sergent care face legătura la batalion mă lămurește. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. Radu luă loc, privind la sergentul șef de post, Iftodiu Dumitru, cu cea mai mare nedumerire. C. PETRESCU, Î. II 170. Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime pînă la scamatorul urcat pe scaun. SAHIA, N. 68. Se știa că la cazarmă [Bălcescu] aduna pe lîngă dînsul, în orele de recreație, mai mulți sergenți și soldați cărora le povestea despre vitejiile romînilor în luptele cu turcii. GHICA, S. A. 141. ◊ Sergent-major = persoană care urmează în grad după sergent. Îl cercetează un sergent-major. STANCU, D. 160. Instrucția pe școli o făceau sergenți-majori care uitau că nu sînt la cazarmă, astfel că vă înjurau și vă băteau ca pe soldații lor. PAS, Z. I 112. 2. (În trecut, de obicei determinat prin «de stradă») Agent de poliție însărcinat cu menținerea ordinii publice pe străzi și cu paza vieții și avutului cetățenilor; gardian, gardist. V. polițist. Căpătă de la un sergent de stradă lămuririle de care avea nevoie. GALAN, B. I 16. Pleacă, fiindcă acum chem sergentul! C. PETRESCU, C. V. 270. Birjarii... trag cu biciul, sergenții îi cară la pumni, iar țăranul zăpăcit, pierdut nu știe... unde să cîrmească. GHEREA, ST. CR. III 126.
19. [DLRLC] SERJ s. n. Țesătură de mătase (uneori amestecată cu bumbac) cu firul în diagonală, întrebuințată pentru căptușirea hainelor.
20. [DN] SERGENT s.m. Grad inferior în armată sau în miliție, mai mare decît cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer. [< fr. sergent].
21. [DN] SERJ s.n. Țesătură de mătase cu firul în diagonală, întrebuințată mai ales pentru căptușeli. [Pl. -juri. / < fr. serge].
22. [MDN '00] SERGENT s. m. grad militar superior celui de caporal. ♦ ~ -major = primul grad militar acordat subofițerilor. (< fr. sergent)
23. [MDN '00] SERJ s. n. țesătură de mătase cu firul în diagonală, pentru căptușeli. (< fr. serge)
24. [Șăineanu, ed. VI] sergent m. 1. grad inferior în armată: sub-ofițer; sergent-major, primul sub-ofițer al unei companii de infanterie, însărcinat cu contabilitatea; sergent-furier, ajutorul sergentului-major și care poartă grija proviziunilor; 2. agent de poliție numit și gardian: chiamă pe un sergent.
25. [Scriban] *sergént m. (fr. sergent, d. lat. serviens, -éntis, care servește. V. servant). Subofițer din orĭ-ce armă saŭ serviciŭ. Gardist (numit și gardian, sergent de oraș orĭ sergent de stradă). Sergent major (cu art. sergentu major saŭ și sergent-majoru), primu sergent, acela care ținea contabilitatea uneĭ companiĭ (V. vagmistru și plotonier). Sergent furier, sergentu care ține corespondenta, secretaru companiiĭ, escadronuluĭ, bateriiĭ ș.a.
26. [DOOM 3] sergent s. m., pl. sergenți; abr. serg.
27. [DOOM 3] serj s. n., (sorturi) pl. serjuri
28. [DOOM 2] sergent s. m., pl. sergenți; abr. serg.
29. [DOOM 2] serj s. n., (sorturi) pl. serjuri
30. [MDO] sergent
31. [MDO] serj
32. [IVO-III] sergent.
33. [DE] SERGENT [serʒã], Émile (1867-1943),medic francez. Prof. univ. la Paris. Cercetări importante privind insuficiența glandelor suprarenale, bolilor aparatului respirator, în special tuberculoza („Sindroamele respiratorii”). A vizitat de mai multe ori România. M. de onoare al Acad. Române (1930).
34. [Argou] a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace
35. [Argou] sergent, sergenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni mici.
36. [DAR] serjă s.f. (înv.) stofă de lână vărgată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL