1. [DEX '09] ȘERFUIRE, șerfuiri, s. f. Acțiunea de a șerfui și rezultatul ei. – V. șerfui.
2. [MDA2] șerfuire sf [At: DT / Pl: ~ri / E: șerfui] (Tăb) Subțiere a marginilor pieilor în timpul prelucrării.
3. [DEX '09] ȘERFUI, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”.
4. [MDA2] șerfui vt [At: CV 1949, nr. 8, 31 / Pzi: ~esc / E: ger schärfen „a ascuți”] (Tăb; c. i. marginea pieilor) A subția în timpul prelucrării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute.
5. [DLRLC] ȘERFUI, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor prelucrate, pentru a le putea îndoi, suprapune sau coase.
6. [DOOM 3] șerfuire s. f., g.-d. art. șerfuirii; pl. șerfuiri
7. [DOOM 2] șerfuire s. f., g.-d. art. șerfuirii; pl. șerfuiri
8. [DOOM 3] șerfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuiesc, 3 sg. șerfuiește, imperf. 1 șerfuiam; conj. prez. 1 sg. să șerfuiesc, 3 să șerfuiască
9. [DOOM 2] șerfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuiesc, imperf. 3 sg. șerfuia; conj. prez. 3 să șerfuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL