1. [MDA2] șerbitor, ~oare smf, a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 394 / Pl: ~i, ~oare / E: șerbi + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) aservită. 3-4 (Persoană) care aservește (pe cineva).
2. [DAR] șerbitor, șerbitoare, adj. (înv.) 1. (persoană) aservită, șerbită. 2. (persoană) care servește pe cineva, care slugărește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL