1. [DEX '09] ȘERBIE s. f. (în Evul Mediu) Condiție de dependență personală a țăranilor față de stăpânul lor; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie.
2. [MDA2] șerbie sf [At: PSALT. 219 / Pl: (1-5) ~ii / E: șerb + -ie] 1 (Înv) Sclavie. 2 (Înv) Aservire. 3 (Trs; pan) Caznă (5). 4 (Înv) Slugărnicie. 5 (Înv) Josnicie. 6 (În Evul Mediu) Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență a țăranului față de proprietatea feudală a unui stăpân Si: iobăgie. 7 (În Evul Mediu) Starea de șerb (5) Si: (înv) șerbire (5).
3. [DEX '98] ȘERBIE s. f. Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie.
4. [DLRLC] ȘERBIE s. f. Instituție feudală care ținea pe țărani în stare de dependență față de proprietatea feudală a unui nobil; iobăgie, rumînie. Cu vreme se mută în despotie Care apoi pe tirani încunună. Acești duc pe norod la șerbie. BUDAI-DELEANU, Ț. 360.
5. [Șăineanu, ed. VI] șerbie f. stare de șerb: șerbia țăranului.
6. [Scriban] șerbíe f. (d. șerb). Vechĭ. Starea de șerb.
7. [DOOM 3] șerbie s. f., art. șerbia, g.-d. șerbii, art. șerbiei
8. [DOOM 2] șerbie s. f., art. șerbia, g.-d. șerbii, art. șerbiei
9. [DLRLV] ȘERBIE s.f. (Mold.) 1. Robie, sclavie. Pre noi de la șerbie să ne izbăvască. DM, 11r; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ Devotare, consacrare; aservire. Cu a șerbiei măsuri te împreună pugorîși. DM, 8r. Toată viiața sa să hie adăvăsită întru șerbiia lui Dumnedzău. L SEC. XVII, 78r. 2. Iobăgie. Mulți se află și de bună voie de merg, ca să iasă din șerbie. URECHE. Etimologie: șerb + suf. -ie. Vezi și șerb, șerbesc, șerbi. Cf. vecinătate, vecinie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL