1. [MDA2] serbezi2 v vz sărbezi2
2. [MDA2] serbezi1 [At: CUV. D. BĂTR. I, 301 / V: selb~, săr~, (reg) sar~ / Pzi: ~zesc / E: searbăd] 1-3 vtri (Îrg; d. oameni) A deveni (sau a face să devină) slab, pierzându-și puterea. 4-6 vtri (D. oameni sau d. fața lor) A păli2. 7 vr (Reg; d. culori) A nu mai colora. 8 vr (Reg; d. obiecte vopsite) A se decolora (2).
3. [DLRLC] SERBEZI vb. IV v. sărbezi.
4. [DLRM] SERBEZI vb. IV. v. sărbezi.
5. [Șăineanu, ed. VI] serbezì v. 1. a se face searbăd, a se acri puțin: laptele se serbezește; 2. fig. a slăbi: mințile-i smintia, capu-i serbezia POP. [Vechiu-rom. selbezì, a păli (v. searbăd)].
6. [DEX '09] SĂRBEZI, sărbezesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre lapte) A se altera, a se acri. 2. (Despre vopsele) A-și pierde culoarea, strălucirea. 3. Fig. (Despre oameni) A deveni slab, palid, fără putere. – Din sarbăd (= searbăd).
7. [DEX '09] SEARBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec.
8. [DEX '09] SERBA, serbez, vb. I. Tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. ♦ A ține sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. – Lat. servare.
9. [MDA2] salbăd, ~ă a vz searbăd1
10. [MDA2] salbed, ~ă a vz searbăd1
11. [MDA2] sarbăd2, ~ă a vz searbăd2
12. [MDA2] sarbăd1, ~ă a vz searbăd1
13. [MDA2] sarbed1, ~ă a vz searbăd1
14. [MDA2] sarbed2, ~ă a vz searbăd2
15. [MDA2] sarbezi v vz serbezi1
16. [MDA2] sălbezi v vz sărbezi2
17. [MDA2] sărba v vz serba
18. [MDA2] sărbăt, ~ă a vz searbăd2
19. [MDA2] sărbezi1 ssp vz searbăd2
20. [MDA2] sărbezi2 [At: I. GOLESCU, C. / V: ser~, (reg) săb~, sălb~, selb~, zer~[1] / Pzi: 3 ~zește, (reg) sărbade / E: sarbăd2] 1 vr (Îrg; c. i. lapte, rar c. i. alte produse lactate sau alimente) A se acri (în urma alterării). 2 vr (Îvr; fig; c. i. oameni) A deveni aspru, sever, rigid. 3-4 vri (Reg; d. dinți) A (se) strepezi (1).
21. [MDA2] sărbezi3 v vz serbezi1
22. [MDA2] sărbi v vz serba
23. [MDA2] searbăd2, ~ă [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 12/15 / V: sar~, (îrg) sarbed, (reg) sărbăt, sărbezi ssp / Pl: serbezi, ~bede și (înv) ~de / E: ns cf alb tharbët] 1 a (Îvp; mai ales d. lapte) Acru2 (1). 2 a (Pex) Alterat2 (1). 3-4 a (Reg; îs) Gură ~ă Persoană care vorbește mult (sau care prevestește nenorociri). 5 a (Reg; d. fructe) Necopt. 6 a (Reg; pex; d. fructe) Acru2 (2). 7 a (Reg; îs) Mere sarbede Specie de mere nedefinite mai îndeaproape. 8 ssp (Bot; reg; îf sărbezi) Strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi).
24. [MDA2] searbăd1, ~ă a [At: NEAGOE, ÎNV. 118/9 / V: sar~, sarbed, (înv) salbed, (reg) salbăd / Pl: serbezi și (înv) ~bezi, ~bede și (reg) ~de) / E: ns ml exalbidus] 1 (Îvp; d. oameni sau d. fețele lor) Palid (1). 2 (Îvp; d. oameni) Care este fără vlagă Si: slab, veștejit, (reg) sec (33). 3 (Reg) Puhav. 4 (Pop; d. lumină, d. surse de lumină sau d. corpuri luminoase) Palid. 5 (Pop; d. culori, d. ochii oamenilor, d. ape etc.) Palid. 6 (Reg; d. alimente) Care este lipsit de gust Si: insipid. 7 (Reg; d. gustul alimentelor) Nedefinit. 8 (Reg; pex) Nesărat (1). 9 (Reg; d. apă) Sălciu2 (1). 10 (Reg; d. pământ, sol) Sărac. 11 (Îvr; d. prețuri; îf sarbed) Scăzut. 12 (Fig; d. viață, existență etc., d. acțiuni, manifestări, creații literare etc. ale oamenilor) Care este lipsit de elemente, de evenimente etc. care să atragă atenția. 13 (Fig; d. viață, existență etc., d. acțiuni, manifestări, creații literare etc. ale oamenilor) Care nu trezește sau nu prezintă interes Si: anost, banal, plictisitor (1). 14 (Spc; d. oameni) Fără farmec, fără haz etc. Si: anost, fad, insipid, nesărat, (reg) necălit. 15 (D. figura oamenilor) Care exprimă lipsă de spirit, de haz, de farmec etc.
25. [MDA2] selbezi1 v vz sărbezi2
26. [MDA2] selbezi2 v vz serbezi1
27. [MDA2] serba vtrp [At: PSALT. 151 / V: (îrg) săr~, (înv) sărbi, (reg) ~rva, sirva / Pzi: ~bez / E: ml servare] 1-2 (C. i. evenimente, persoane etc.) A (se) cinsti printr-o întrunire cu caracter solemn, festiv etc. Si: a aniversa, a celebra, a comemora. 3-4 (C. i. evenimente sau personalități religioase) A (i se) închina o sărbătoare (1) Si: a prăznui (1), proslăvi (2), ține (5). 5-6 (Rar; fig) A (se) omagia. 7-8 (Înv) A (se) oficia.
28. [MDA2] serva1 v vz serba
29. [MDA2] sirva v vz serba
30. [MDA2] zerbezi v vz sărbezi2
31. [DLRLC] SARBĂD, -Ă adj. v. searbăd.
32. [DLRLC] SARBED, -Ă adj. v. searbăd.
33. [DLRLC] SĂRBEZI, sărbezesc, vb. IV. Refl. (Și în forma serbezi) 1. (Despre lapte) A se altera, a-și pierde gustul, a se înăcri. Oalele... trebuiesc să fie foarte bine curățate, căci altfel se sărbezește laptele. PAMFILE, I. C. 21. 2. (Despre obiecte vopsite) A-și pierde coloritul viu, a deveni șters. Se face un fel de leșie, în care se moaie repede cîte un scul... apoi se pune în apă rece, ca să se stîmpere și să nu se serbezească. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 91. 3. (Despre oameni) A deveni slab, palid, lipsit de putere. Așa tare mă serbezisem de acea toacă îndrăcită [a gloanțelor], încît mă pot jura că am stat toată ziua în mijlocul focurilor, nu cu inima, ci cu țigareta în dinți. ODOBESCU, S. III 595. ◊ Tranz. Fata cadiului... Vederile mi-a slăbit, Fața ea mi-a serbezit. La TDRG. – Variantă: serbezi vb. IV.
34. [DLRLC] SEARBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Lipsit de gust; nici dulce, nici acru, nici sărat; fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid. (Fig.) Te îndopai mai departe cu lecturi care-ți cădeau în mînă și care-ți lăsau... un gust searbăd. PAS, Z. I 282. 2. Fig. Neinteresant, plictisitor, monoton, anost. Se cam săturase de atîta buchiseală searbădă. REBREANU, I. 61. Condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. 3. (Despre oameni) Galben, palid la față; fără vlagă, veștejit. Năluci din vechiul timp desprinse, Știu viața lor că e sfîrșită În zugrăveala învechită, El searbăd, ea cu ruje-aprinse. MACEDONSKI, O. I 190. Toți erau serbezi de beutură. RETEGANUL, P. II 69. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară. ISPIRESCU, L. 102. ♦ (Despre lumină) Palid, slab, spălăcit. (Atestat în forma sarbed) Adormim întru cetirea... vreunei povești a lui Hoffman ce te umple de fiori, la lumina cea sarbedă a lampei. NEGRUZZI, S. I 77. – Variante: (regional) sarbăd, -ă (CREANGĂ, P. 272, ALECSANDRI, T. 1616), sarbed, -ă adj.
35. [DLRLC] SERBA, serbez, vb. I. Tranz. (Complementul indică un fapt însemnat, un eveniment memorabil etc.) A sărbători. Lîngă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. EMINESCU, O. I 85. Potoski dă poruncă să-mpartă vin pe la soldați, pentru ca să serbeze victoria noastră. ALECSANDRI, T. II 37. (Cu pronunțare regională) Găsim într-un jurnal aducerea-aminte a adunării de la Blaj, ziua cea mare de 15 mai 1848, sărbată de pribegii din Principate la Paris la 15 mai 1851. RUSSO, S. 67. ♦ Fig. A omagia, a cinsti. Cînd privesc la tine, scumpa mea iubită, Ca o liră dulce inima-mi trezită Cîntă și serbează bunurile vieții, Farmecul iubirii și a tinereții. ALECSANDRI, P. II 27. Ciocîrlia cea voioasă în văzduh se legăna Și-nturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba. NEGRUZZI, S. I 115. ♦ (În limbajul bisericesc) A ține sărbătoare, a prăznui.
36. [DLRM] SEARBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. (Despre alimente) Fără gust, fad; (fig.) plicticos, monoton.
37. [Șăineanu, ed. VI] sarbăt a. V. searbăd.
38. [Șăineanu, ed. VI] sărba f. horă țărănească, importată din Serbia.
39. [Șăineanu, ed. VI] searbăd (sarbăd) a. 1. palid, slab: e searbăd și suflet nu mai are AL.; 2. acru: vin, lapte searbăd; 3. fig. anost, plicticos: o zi lungă și searbădă. [Vechiu-rom. sealbăd, șalbăd, slab («cu fețele salbede», Neagoe Basarab) = lat. EXALBIDUS].
40. [Șăineanu, ed. VI] serbà v. a sărbători: cântă și serbează bunurile vieții AL. [Lat. SERVARE].
41. [Scriban] sálbed V. sarbăd.
42. [Scriban] sárbăd, -ă adj., pl. ezĭ, ede (alb. tharbăt, acru, de unde și olt. harbăd, rudă cu germ. herb, aspru la gust. V. sărbușcă). Care a’nceput să se acrească, să se strice (vorbind de lapte). Fig. Harbăd. Pocit la gură, prezicător de nenorocire: gură sarbădă. Galben, palid (cu fața „acră”): om sarbăd, față sarbădă. Inferior, prost: o copie sarbădă. Anost, plicticos: o zi sarbădă. – Vechĭ sálbed (Neagoe, Învăț. 118). În Munt. searbăd (după seară, seamănă saŭ ca seamă îld. samă), pl. serbezĭ, serbede. V. sărbezesc, cĭumărat.
43. [Scriban] sărbéz, a -á v. intr. (din serbez, forma vestică, rară și ĭa, d. lat. servare, a conserva, a păstra; it. serbare, pv. vcat. vsp. servar. V. con-serv). Țin o sărbătoare: a sărba învierea Domnuluĭ.
44. [Scriban] sărbezésc (mă) v. refl. (d. sarbăd). Mă fac sarbăd. – În vest serb-. Vechĭ selb-.
45. [Scriban] seárbăd V. sarbăd.
46. [Scriban] selbezésc V. sărbezesc.
47. [Scriban] serbéz V. sărbez.
48. [DOOM 3] sărbezi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbezesc, 3 sărbezește, imperf. 1 sărbezeam; conj. prez. 1 sg. să sărbezesc, 3 să sărbezească
49. [DOOM 3] searbăd adj. m., pl. serbezi; f. searbădă, pl. serbede
50. [DOOM 3] serba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. serbez, 3 serbează; conj. prez. 1 sg. să serbez, 3 să serbeze
51. [DOOM 2] sărbezi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbezesc, imperf. 3 sg. sărbezea; conj. prez. 3 să sărbezească
52. [DOOM 2] searbăd adj. m., pl. serbezi; f. searbădă, pl. serbede
53. [DOOM 2] serba (a ~) vb., ind. prez. 3 serbează
54. [MDO] searbăd, pl. serbezi, f. searbădă, pl. serbede
55. [MDO] serba
56. [IVO-III] sărbezesc.
57. [IVO-III] searbăd, searbădă; serbezi, serbede.
58. [IVO-III] serbez.
59. [DER] searbăd (-dă), adj. – 1. Fără gust, neplăcut, flasc. – 2. Insipid, nesărat, fad. – 3. Palid, decolorat, pricăjit. – Var. sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. fervĭdus „cald”, deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, cf. încins. Schimbarea lui f › s nu este normală și pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfii › sii. Ultimul sens este normal, cf. sp. desazonada „flasc” și „indispus”, dar nu este de uz popular și ideea de culoare este și nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greșeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee. Cu toate astea, așa au încercat să-l explice diferiți cercetători, pornind de la lat. *subalbidus „albicios” (Candrea, Éléments; REW 2934, art. suprimat) sau **exalbidus (Pușcariu 1521; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Der. din lat. *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai ușoară. Legătura cu alb. tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcat că th alb. poate reproduce întocmai un f lat. Der. serbezi (var. sărbezi), vb. refl. (a deveni searbăd; a fi indispus), cf. înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; REW 3265aN); sărbușcă, s. f. (Mold., terci pregătit cu lapte acru).
60. [DER] serba (-bez, -at), A celebra, a comemora, a sărbători. – Var. sărba. Lat. servāre (Pușcariu 1582; REW 7872), cf. it. serbare, prov., cat., v. sp. servar. – Der. serbare, s. f. (festivitate, petrecere); sărbătoare (mr. sărbătoare, megl. sîrbătoare), s. f. (zi festivă, petrecere), din participiul serbat cu suf. -oare ca scăldătoare, cîntători etc. (după Pascu, I, 151 și Densusianu, GS, II, 310, din lat. *servatoria); sărbători, vb. (a celebra); sărbătoresc, adj. (festiv).
61. [DRAM 2021] seárbăd, -ă, serbezi, -de, adj. Fără gust, nesărat, fad; acrișor. – Cuv. autohton (Rosetti, Russu, Brâncuș), cf. alb. tharbët „acid”. ■ Cuv. rom. > magh. szërbëzit.
62. [DRAM 2015] searbăd, -ă, serbezi, -de, adj. – Fără gust, nesărat, fad; acrișor. – Origine incertă (DER, DEX); et. nes., cf. alb. tharbët (MDA); cuv. autohton (Rosetti, Russu, Brâncuș), cf. alb. tharbët „acid”. Cuv. rom. > magh. szërbëzit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL