1. [DEX '09] SERAFIC, -Ă, serafici, -ce, adj. (Ca) de serafim; îngeresc, serafimic; fig. pur, candid, neprihănit, nevinovat. – Din fr. séraphique.
2. [MDA2] serafic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr séraphique] 1-2 a De (sau ca de) serafim (1) Si: îngeresc, (liv) angelic, (rar) serafimic (1-2), (îvr) serafiu (1-2). 3 a (Fig) De o frumusețe inegalabilă Si: îngeresc, (liv) angelic, (rar) serafimic (3), (îvr) serafiu (3). 4-5 a, av (Care este) plin de candoare Si: candid, curat, pur2, neprihănit, nevinovat, (rar) serafimic (4-5), (îvr) serafiu (4-5).
3. [DLRLC] SERAFIC, -Ă, serafici, -e, adj. De serafim, ca de serafim, îngeresc; fig. pur, candid, nevinovat. Înfățișarea... e serafică... ochii ei sînt frumusețea-i cea mai mare. GALACTION, O. I 244. Era în privirea ei ceva serafic. CAMIL PETRESCU, O. II 76. ◊ (Adverbial) Nici nu voiam să spun aceasta, se apără, surîzînd serafic, Mirel Alcaz. C. PETRESCU, C. V. 185.
4. [DN] SERAFIC, -Ă adj. Îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. [Cf. fr. séraphique, lat. seraphicus].
5. [MDN '00] SERAFIC, -Ă adj. îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. (< fr. séraphique, lat. seraphicus)
6. [Șăineanu, ed. VI] serafic a. ce ține de serafimi; viziune serafică.
7. [Scriban] *seráfic, -ă adj. (lat. seraphicus). De serafim, al serafimilor. Fig. Ideal, curat: amor serafic. Ordin, institut serafic, Ordin, institut franciscan.
8. [DOOM 3] serafic adj. m., pl. serafici; f. serafică, pl. serafice
9. [DOOM 2] serafic adj. m., pl. serafici; f. serafică, pl. serafice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL