1. [MDN '00] SEPTUAGINTĂ s. f. versiunea alexandrină a Vechiului Testament tradusă în limba greacă. (< lat. septuaginta)
2. [D.Religios] Septuaginta, cea mai veche traducere grecească a Vechiului Testament, făcută în insula Pharos din îndemnul regelui Egiptului Ptolemeu Filadelful (284-247 î. Hr.). Traducerea a fost făcută de către 72 de învățați evrei (câte 6 din fiecare seminție) și așezată în Biblioteca regelui din Alexandria, după care evreii din diaspora au obținut un exemplar. Septuaginta a devenit versiunea oficială a Sfintei Scripturi (privind Vechiul Testament) în Bis. ortodoxă. O ediție a ei a fost făcută de Origen, cunoscută sub numele de Exalpa. – Din lat. Septuaginta „șaptezeci”.
3. [DE] SEPTUAGINTA, cea mai veche versiune greacă a „Vechiului Testament”, realizată în ins. Pharos din îndemnul suveranului egiptean Ptolemeu II Philadelphos (283-246 Î.Hr.). Numele de S. vine de la legenda potrivit căreia traducerea din ebraică a fost făcută în 72 de zile de 72 învățați evrei (câte șase din fiecare seminție)și depusă în Biblioteca din Alexandria. S. reprezintă expresia nevoii acute a comunității iudee din Alexandria de a face cunoscute scrierile sfinte în lumea păgână în limba greacă, care era limba de circulație (lingua franca) a epocii. Traducerea nu este unitară și a continuat în etape, reprezentând o o sursă importantă pentru critica „Vechiului Testament”. Adaptarea ei de către creștini, în locul originalului ebraic, a stârnit controverse ale evreilor, care au încetat să o folosească în anul 70 d. Hr. Întâlnită azi în Biserica Ortodoxă Greacă. Origene (c. 185-c. 253) a realizat prima ediție critică a S. Se numea „Hexapla” deoarece era un sinopsis a șase versiuni a „Vechiului Testament”, însoțite de comentarii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL