1. [DEX '09] ȘEPCUȚĂ, șepcuțe, s. f. Diminutiv al lui șapcă; șapcă mică. – Șapcă + suf. -uță.
2. [MDA2] șepcuță sf [At: STANCU, U. R. S. S. 86 / V: (reg) șip~ / Pl: ~țe / E: șapcă + -uță] 1 (Trs; Mun) Scufiță. 2-3 (Șhp) Șapcă (1) (mică).
3. [DLRLC] ȘEPCUȚĂ, șepcuțe, s. f. Diminutiv al lui șapcă; șapcă mică. Femeia... ține de mînă un băiat – băiatul ei – școlar de 7-8 ani, cu o șepcuță galbenă, pusă pe ceafă. STANCU, U.R.S.S. 86.
4. [MDA2] șipcuță sf vz șepcuță
5. [DOOM 3] șepcuță s. f., g.-d. art. șepcuței; pl. șepcuțe
6. [DOOM 2] șepcuță s. f., g.-d. art. șepcuței; pl. șepcuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL