1. [DEX '09] SEPARE s. n. v. separeu.
2. [MDA2] separe sn vz separeu
3. [DN] SEPARE s.n. v. separeu.
4. [DEX '09] SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
5. [DEX '09] SEPAREU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.: separe s. n.] – Din fr. séparé.
6. [MDA2] separa [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 51/2 / Pzi: separ și (înv) ~r'ez / E: fr séparer, lat separare] 1 vt A face să înceteze să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: a despărți, a izola, (rar) a segrega. 2 vt (C. i. elemente ale unui ansamblu) A desprinde dintr-un ansamblu. 3 vt (C. i. o mulțime, un ansamblu etc.) A împărți în mai multe elemente Si: a descompune, a divide, a diviza, a fracționa, a scinda. 4 vt A diferenția (de cineva sau de ceva). 5 vr (Rar) A se izola de viața socială. 6 vr (Rar; spc; d. persoane de sex opus) A se despărți (37). 7 vr (Pex; d. soți) A divorța (1). 8 vr (Nob; d. organe legislative) A se dizolva (4). 9-10 vri (Fiz; d. o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat.
7. [MDA2] separeu sn [At: TEODOREANU, M. III, 179 / V: separe / Pl: ~ri / E: fr séparé] Cameră, despărțitură, loc izolat etc. într-un restaurant, într-o grădină de vară etc.
8. [DLRLC] SEPARA, separ, vb. I. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a izola. Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1.
9. [DLRLC] SEPAREU, separeuri, s. n. Cameră, boxă separată într-un local public. Inspectorii erau nevoiți deseori să-și facă rapoartele într-un separeu la [localul] «Flora». PAS, Z. II 143.
10. [DN] SEPARA vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. separ. / < fr. séparer, it., lat. separare].
11. [DN] SEPAREU s.n. Despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var. separe s.n. / < fr. séparé].
12. [MDN '00] SEPARA vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)
13. [MDN '00] SEPAREU s. n. despărțitură, loc izolat, într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. (< fr. séparé)
14. [Șăineanu, ed. VI] separà v. a despărți.
15. [Scriban] *sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc.
16. [DOOM 3] separa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 separă; conj. prez. 1 sg. să separ, 3 să separe
17. [DOOM 3] separeu s. n., art. separeul; pl. separeuri
18. [DOOM 2] separa (a ~) vb., ind. prez. 3 separă
19. [DOOM 2] separeu s. n., art. separeul; pl. separeuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL