1. [DEX '09] SENZUALISM s. n. 1. Doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme.
2. [MDA2] senzualism sn [At: BREZOIANU, Î. 134/1 / P: ~zu-a~ / S și: sensualism / Pl: ? / E: fr sensualisme] 1-2 (Spc) Senzualitate (1-2). 3 (Flz) Doctrină conform căreia senzația reprezintă singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume Si: (rar) senzorialism.
3. [DEX '98] SENZUALISM s. n. 1. Doctrină filozofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme.
4. [DLRLC] SENZUALISM s. n. 1. Doctrină filozofică, bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism.
5. [DN] SENZUALISM s.n. 1. Concepție gnoseologică care consideră senzația ca principala sursă a cunoașterii. 2. Fel de a fi al celor înclinați spre plăceri trupești; senzualitate. [Pron. -zu-a-. / cf. fr. sensualisme, it. sensualismo].
6. [MDN '00] SENZUALISM s. n. 1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii. 2. senzualitate. (< fr. sensualisme)
7. [Șăineanu, ed. VI] sensualism n. 1. sistemă filozofică care rapoartă la simțuri origina tuturor ideilor noastre; 2. purtarea celor ce se dau la plăcerile simțurilor.
8. [Scriban] *sensualízm n. (d. sensual). O sistemă filosofică după care toate ideile provin din sensațiunĭ: sensualizmu a fost susținut de Condillac († 1780). Iubirea de plăceri sexuale. -Fals senz-.
9. [DOOM 3] senzualism (desp. -zu-a-) s. n.
10. [DOOM 2] senzualism (-zu-a-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL