1. [Șăineanu, ed. VI] Seneslav m. voievodul unui ducat românesc în Muntenia, pe țărmul stâng al Oltului: Țara lui Seneslav e amintită în diploma lui Bela IV din 1247.
2. [DE] SENESLAV (SENESLAU), voievod român. Conducător al formațiunii feudale din stânga Oltului, cu centrul, probail, în depr. Aref. Mneționat în „Diploma Ioaniților” (1247).
3. [Onomastic] SENESLAV n. slav. 1. – Vvd., 1247, nume împrumutat, produce variante în onomastica Romînă: 2. Sanislav (Ard) și Sănislav, ard., 1688 (Paș). 3. Senislav pren. (P3 fila 20 vo). Cont. cu termenul, sin, sîn „fiu”: Sinislau s. zis și Sînislău (RA II 409).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL