1. [Șăineanu, ed. VI] Seneca m. filozof roman, preceptorul si ministrul lui Nerone, care îl dete pierzării; autor de tractate de morală (65 d. Cr.).
2. [DE] SENECA 1. Lucius Annaeus S. (numit și Cel Bătrân sau Tatăl) (c. 55 î. Hr.-c. 39 d. Hr.), scriitor latin. Culegeri de exerciții oratorice („Declamații deliberative”). 2. Lucius Annaeus S. (c. 4 î. Hr.-65 d. Hr.), filozof, om de stat și scriitor latin. Fiul lui S. (1). Praetor (50), consul (55-56). Preceptorul lui Nero, care l-a silit mai târziu să se sinucidă. Spirit eclectic, S. a dezvoltat mai ales idei istorice („Scrisori către Lucilius”). Tragedii („Troienele”, „Medeea”, „Fedra”, „Edip”). Dialoguri („Despre mânie”). Operă de erudiție („Istorii naturale”).
3. [CECC] Memorie à la Seneca – Cîteva personaje istorice au rămas vestite prin prodigioasa lor memorie. De pildă: regele Cirus al Persiei, regele Mithridate al Pontului, generalul atenian Temistocle ș.a. Dar se pare că nimeni nu l-a întrecut pe retorul Marcus Annaeus Seneca (născut la Roma în anul 55 î.e.n., tatăl celebrului filozof). El putea să rețină în minte pînă la două mii de nume, pronunțate o singură dată în prezența lui și apoi să le repete în aceeași ordine. De aceea, cînd cineva e posesorul unei memorii excepționale, se spune că are „o memorie à la Seneca”. Este cazul, credem, să amintim și de istoricul nostru Nicolae Iorga care de asemenea provoca uimire prin memoria sa cu totul neobișnuită. În prima jumătate a secolului, începuse chiar să circule la noi termenul superlativ: „o memorie à la Iorga”. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL