1. [MDA2] sandâc2 sn [At: CORESI, ap. DHLR II, 541 / Pl: ? / E: mg szándék] (Înv) Intenție.
2. [MDA2] sandâc1 sn [At: (a. 1766) FURNICĂ, I. C. XXVII / V: ~dac, sadâc, sănduc, sân~, sânduc, senduc, sunduc / Pl: ? / E: tc sandik, sanduk] 1 (Înv) Cufăr1 (1). 2 (Înv) Ladă. 3 (Dob) Coșul căruței. 4 (Mun) Dricul căruței.
3. [MDA2] sadâc sn vz sandâc1
4. [MDA2] sandac sn vz sandâc1
5. [MDA2] sănduc sn vz sandâc1
6. [MDA2] sândâc sn vz sandâc1
7. [MDA2] sânduc sn vz sandâc1
8. [MDA2] senduc sn vz sandâc1
9. [MDA2] sunduc sn vz sandâc1
10. [Scriban] sandîc n., pl. urĭ și e (turc. sandyk, ar. sanduk, sipet, ladă; ngr. senduki [scris -ntuki]; alb. sănduk, bg. sandŭk, sîrb. -uk, rus. sundúk). Vechĭ. Sipet, ladă. Azĭ Dobr. Coșu căruțeĭ, partea în care șezĭ și’n care puĭ lucrurile. – Vechĭ și sînduc, sănduc, senduc. Și azĭ în est sînduc, sunduc, sipet, ladă (de bagaje).
11. [Scriban] săndúc V. sandîc.
12. [Scriban] sendúc V. sandîc.
13. [Scriban] sîndúc, V. sandîc.
14. [Scriban] sundúc, V. sandîc.
15. [DER] sănduc (-curi), s. n. – Cufăr, ladă. – Var. sandîc, sînduc, sunduc. Tc. sanduk (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σεντούϰι, bg., sb. sanduk, pol., rus. sanduk. Săndulie, s. f. (lădoi), cuvînt mold. folosit de V. I. Popa, probabil în loc de *sănduclie.
16. [DAR] sandâc2 s.n. (înv.) intenție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL