1. [DEX '09] SEMEȚIE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumeție s. f.] – Semeț + suf. -ie.
2. [MDA2] semeție sf [At: CORESI, EV. 66 / V: (pop) sum~, (înv) săm~, sim~, sâm~ / Pl: ~ii / E: semeț + -ie] 1 Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii Si: fală, fudulie, infatuare, împăunare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, trufie, vanitate, (liv) suficiență (3), (rar) superbie (1), țanțoșie, (îvp) măreție, mărire, păunire, (îrg) trufă1, (înv) fălnicie, laudă, mărire, mărime, mândrețe, pohfală, preaînălțare, semețire (1), trufășie, zădărnicie, (reg) făloșie, (îvr) preînălțime. 2 (Pex) Lipsă de rușine, de respect Si: aroganță, impertinență, insolență, îndrăzneală, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, (rar) țanțoșie, (pop) țâfnă, (înv) sfruntenie. 3 (Îlav) Cu ~ În mod semeț (6) Si: (înv) semețește (2). 4 Ansamblu de calități care impresionează Si: grandoare, măreție, splendoare, (rar) maiestate. 5 Forță morală de a înfrunta primejdiile și neajunsurile de orice fel Si: bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, (rar) întrepriditate, (rar) cutezare, (pop) inimă, voinicie, (pfm) suflet, (înv) dârzie, îndrăznire, mărinimie, neînfricoșare, semețire (2), (grî) taros, (frm) petulanță. 6 (Înv; îf sumeție) Nesupunere. 7 (Înv) Răzvrătire.
3. [DLRLC] SEMEȚIE s. f. 1. Mîndrie, fală; (depreciativ) trufie, îngîmfare, orgoliu. Moș Gheorghe Soare înaintă... urcînd scărițele de piatră cu semeție și încredere, mîndru ca un mire. MIHALE, O. 520. Iată trăsurile acelei figuri ce-nsuflă îndată un simpatic respect și pe care o susține cu oareșice mîndrie portul drept al trupului și gugiumanul de samur, așezat cu semeție pe cap. ODOBESCU, S. I 262. Cei bogați... vorbesc din avuție Și se țin în semeție. TEODORESCU, P. P. 101. 2. Curaj, îndrăzneală; avînt. Șovăia pierzîndu-și mintea de putere părăsit... Semeția lui – minciună; vitejia lui – poveste. MACEDONSKI, O. I 118. Ai noștri izbesc cu semeție pe turci și tătari și îi iau în goană. BĂLCESCU, O. II 49. – Variantă: (regional) sumeție (C. PETRESCU, C. V. 353, ALECSANDRI, T. 1399, NEGRUZZI, S. I 141) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] semeție f. aroganță.
5. [Scriban] semețíe (Munt.) și sumețíe (Mold.) f. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Mîndrie foarte mare, mare încredere în sine, trufie. – Vechĭ să, sî- și si-.
6. [DEX '09] SUMEȚIE s. f. v. semeție.
7. [MDA2] sămeție sf vz semeție
8. [MDA2] simeție sf vz semeție
9. [MDA2] sumeție sf vz semeție
10. [DOOM 3] semeție s. f., art. semeția, g.-d. semeții, art. semeției
11. [DOOM 2] semeție s. f., art. semeția, g.-d. semeții, art. semeției
12. [IVO-III] semeție, -ției gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL