1. [DEX '09] SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeți vb. IV] – Din semeț.
2. [MDA2] semeți [At: (sec. XVII) CAT. MAN. I, 383 / V: (pop) sum~ (Pzi: sumeț), (înv) săm~, sim~ / Pzi: ~țesc / E: semeț] 1 vr A avea încredere exagerată în calitățile proprii Si: a se crede, a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngâmfa, a se lăuda, a se trufi1, (rar) a se marțafoi2, (îvp) a se mări, a se mândri, (pop) a se încrede, a se păuni (1), (înv) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, a se trufăși, (reg) a se bârzoi, a se făloși, a se marghioli, a se născocorî (1), a se sfătoși, (fam) a se furlandisi, a se înfoia, (arg) a se șucări. 2 vr (Pex) A deveni lipsit de respect, de rușine Si: a se obrăznici (1), (rar) a se întinde, (reg) a se lăina. 3 vr (Asr) A îndrăzni. 4 vt (Înv; îf simeți) A încuraja. 5 vt (Înv) A se baza (2). 6 vr (Îvp) A se răzvrăti.
3. [DLRLC] SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mîndri, a se lăuda, a-și da importanță; (depreciativ) a se fuduli, a se îngîmfa, a deveni trufaș. D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. 2. A îndrăzni, a prinde curaj; a căpăta încredere. Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. – Variantă: (regional) sumeți (STANCU, D. 39, C. PETRESCU, C. V. 154, ODOBESCU, S. I 82) vb. IV.
4. [Șăineanu, ed. VI] semețì v. a deveni semeț.
5. [DEX '09] SEMEȚ, -EAȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) sumeț, -eață adj.] – Cf. sl. sŭmĕti.
6. [DEX '09] SUMEȚ, -EAȚĂ adj. v. semeț.
7. [DEX '09] SUMEȚI vb. IV v. semeți.
8. [MDA2] sămăț, ~eață a vz semeț
9. [MDA2] sămeț, ~eață a vz semeț
10. [MDA2] sămeți v vz semeți
11. [MDA2] sâmăț, ~eață a vz semeț
12. [MDA2] sâmeț, ~eață a vz semeț
13. [MDA2] semeț, ~eață a [At: N. COSTIN, L. 597 / V: (îvp) sum~, (înv) sămăț, săm~, simăț, sim~, sâmăț, sâm~ / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (D. oameni) Care are încredere exagerată în calitățile proprii Si: fudul, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, trufaș1, țanțoș, vanitos, (liv) prezumțios, suficient, (îvp) măreț, (pop) falnic, fălos, închipuit, (pfm) țâfnos, (îrg) pâșiu, (înv) preaînălțat, zadarnic, (îvr) fumuros, trufitor, (reg) măros, nărtos, (fam) scrobit2, bățos, înțepat. 2 (Pex) Care este lipsit de respect, de rușine Si: arogant, impertinent, insolent, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerușinat, obraznic, sfruntat, țanțoș, (pfm) țâfnos, (îrg) rușinat, (reg) șulhetic, (fam) botos. 3 (D. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor, d. părți ale corpului lor) Care exprimă îngâmfare Si: mândru, orgolios, trufaș1 (1), țanțoș, (liv) prezumțios, (rar) superb, (pop) dârz, falnic, fălos. 4 (Pex) Care exprimă obrăznicie Si: arogant, impertinent, insolit, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, obraznic, țanțoș. 5 (D. natură sau d. elemente, fenomene etc. ale naturii, edificii, părți ale lor etc.) Care impresionează Si: falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, magnific, maiestos, măreț, mândru, splendid, trufaș1, (îrg) fălos. 6 (D. oameni) Care nu se teme de greutăți și de pericole Si: brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, viteaz, (liv) intrepid, (rar) bărbat, (înv) hrăbor, neînfricoșat. 7 (D. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Care exprimă curaj Si: curajos, cutezător, dârz, îndrăzneț, neînfricat. 8 (Rar; d. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Avântat (12).
14. [MDA2] simăț, ~eață a vz semeț
15. [MDA2] simeț, ~eață a vz semeț
16. [MDA2] simeți v vz semeți
17. [MDA2] sumeț, ~eață a vz semeț
18. [MDA2] sumeți1 v vz semeți
19. [MDA2] sumeți2 v vz sumete
20. [DLRLC] SEMEȚ, -EAȚĂ, semeți, -e, adj. 1. Mîndru, falnic, măreț; (depreciativ) trufaș, sfidător, obraznic. Încălărat și mai semeț decît Alexandru Machedon, sălta în tarniță badea Ghiță Botgros. SADOVEANU, N. P. 77. În privirea lui deșteaptă, în portul lui îngrijit, în umbletul lui semeț... are ceva din măreția blîndă a naturii care-l înconjoară. VLAHUȚĂ, R. P. 80. Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. ◊ Fig. Munții își ridicau crestele semețe în înaltul cerului sau își duceau pereții netezi ai prăpăstiilor, spre funduri. BOGZA, C. O. 27. Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38. ◊ (Adverbial) Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime. SAHIA, N. 68. El se uită la dînsa semeț... hotărît... să-i spuie că e liber și că va face ce va voi cu libertatea sa. D. ZAMFIRESCU, R. 166. ◊ (Substantivat) Cine ești tu, semețule, de îndrăznești să ai îndrăzneala de a te prezenta dinaintea noastră? ALECSANDRI, T. I 416. 2. Îndrăzneț, curajos. Mai sînt regiuni neexplorate și lumi între pămînt și cer Spre care turiști semeți se-ndreaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 6. Voi care-ați umblat pe uliți, fără haine, fără pîine... Ridicînd în lupta vieții frunți semețe de eroi... V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Dar unde-i Despot, să-l lăudăm în față De fapta lui de astăzi, frumoasă și semeață? ALECSANDRI, T. II 110. ♦ Plin de avînt, de elan; avîntat. Din roze ceruri ciocîrlia zvonește cîntece semețe. MACEDONSKI, O. I 159. Deasa citire a cărții tale ar aprinde în mine un... dor semeț. ODOBESCU, S. III 13. – Variantă: (regional) sumeț, -eață (HOGAȘ, M. N. 176, ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 45) adj.
21. [DLRLC] SUMEȚ, – EAȚĂ adj. v. semeț.
22. [Șăineanu, ed. VI] semeț a. arogant. [Cf. slav. SŬMIETI, a cuteza].
23. [Șăineanu, ed. VI] sumeț a. V. semeț: ea vine sumeață în fața cailor AL.
24. [Șăineanu, ed. VI] sumețì v. a se semeți: Tătarii sumețindu-se în numărul lor BĂLC.
25. [Scriban] săméț V. semeț.
26. [Scriban] seméț (Munt.) și suméț (Mold. Trans). -eáță adj., pl. etĭ, ețe (d. vsl. sŭmĭeti, a îndrăzni). Rar azĭ. Foarte mîndru, plin de încredere în sine, dîrz, trufaș. – Vechĭ și să, sî-, si-. La Dos. sîmăț.
27. [Scriban] semețésc (Munt) și sumețésc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Fac semeț. V. refl. Mă fac semeț. – Vechĭ și să-, sî-, si- și însumețesc.
28. [Scriban] siméț, V. semeț.
29. [Scriban] sîmăț, V. semeț.
30. [Scriban] sîméț, V. semeț.
31. [Scriban] sumeț- V. semeț-.
32. [DOOM 3] !semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă semețesc, 3 sg. se semețește, imperf. 1 sg. mă semețeam; conj. prez. 1 sg. să mă semețesc, 3 să se semețească; imper. 2 sg. afirm. semețește-te; ger. semețindu-mă
33. [DOOM 2] !semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se semețesc, imperf. 3 sg. se semețea; conj. prez. 3 să se semețească
34. [DOOM 3] semeț adj. m., pl. semeți; f. semeață, pl. semețe
35. [DOOM 2] semeț adj. m., pl. semeți; f. semeață, pl. semețe
36. [MDO] semeț
37. [IVO-III] semeț, -meață; -meți, -mețe.
38. [IVO-III] semețesc, -țeam 1 imp.
39. [DER] semeți (-țesc, -it), vb. – 1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL