1. [DN] SEMIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) semne”, „semn”. [Pron. -mi-o-, var. semeio-. / < fr. sémio-, sémeio-, cf. gr. semeion].
2. [MDN '00] SEMIO- elem. „semn, simptom, semnal”. (< fr. sémio-, cf. gr. semeion)
3. [DN] SEMEIO- v. semio-.
4. [DETS] SEMIO- (SEMEIO-) „semn, simptom”. ◊ gr. semeion „semn, amprentă” > fr. séméio- și sémio-, germ. semeio- și semio-, engl. semeio- și semio- > rom. semio- și semeio-. □ ~logie (semeiologie) (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care studiază simptomele și semnele bolilor în vederea diagnosticării. 2. Ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor și al comunicării prin intermediul acestora; sin. semiotică.
5. [DETS] SEMEIO-, v. SEMIO-.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL