1. [DEX '09] SĂMĂNĂTORISM s. n. Curent social, cultural și literar inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care idealiza satul patriarhal în opoziție cu orașul „viciat” de civilizație, considera țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și promova o literatură de inspirație folclorică și istorică. [Var.: semănătorism s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism.
2. [MDA2] sămănătorism sn [At: PLR II, 466 / V: sem~ / E: Sămănător(ul) (np) + -ism] 1 Curent literar inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. 2 Ideologie a curentului sămănătorist (1).
3. [DEX '98] SĂMĂNĂTORISM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var.: semănătorism s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism.
4. [DN] SĂMĂNĂTORISM s.n. Curent ideologic-literar inițiat la începutul sec. XX, în Romînia, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunînd orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerînd țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivînd o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var. semănătorism s.n. / < Sămănătorul – revistă literară + -ism].
5. [MDN '00] SĂMĂNĂTORISM s. n. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. (< „Sămănător/ul/”, -ism)
6. [Șăineanu, ed. VI] sămănătorism n. curent literar inaugurat la București în 1901 de revista Sămănătorul (fundat de Vlahuță și Coșbuc), reclamând o literatură națională și democrată, neaoș românească, inspirându-se din vieața actuală a țăranului și din trecutul istoric. V. poporanism.
7. [DEX '09] SEMĂNĂTORISM s. n. v. sămănătorism.
8. [MDA2] semănătorism sn vz sămănătorism
9. [DLRLC] SEMĂNĂTORISM s. n. Curent literar inițiat la începutul acestui secol de revista «Semănătorul», care a promovat o artă literară cu caracter popular, însă și cu tendințe naționaliste, care duceau la considerarea țărănimii ca un tot, fără diferențieri de clasă; ideologia acestui curent.
10. [DN] SEMĂNĂTORISM s.n. v. sămănătorism.
11. [DOOM 3] sămănătorism s. n.
12. [DOOM 2] sămănătorism s. n.
13. [MDTL] Semănătorism (de la revista „Sâmănătorul”) Curent ideologic și literar, de la începutul secolului al XX-lea care, pornind de la discrepanța dintre sat și oraș, opune, în creația artistică, imaginea idilică a vieții patriarhale, de la sat, aceleia viciate de la oraș. Adepții acestei ideologii vedeau critic originea răului social, a instituțiilor burgheze, a capitalismului străin, a politicianismului. Ei nu au văzut rolul istoric al proletariatului. Revista reprezentativă a acestei manifestări, de scurtă durată, a fost Sămănătorul, căreia i s-au alăturat și alte reviste: Făt-Frumos, Ramuri, Luceafărul, Vînt sămănător.
14. [DE] SĂMĂNĂTORÍSM (SEMĂNĂTORÍSM) (< „Sămănătorul”) s. n. Curent social, cultural și literar apărut în România în primul deceniu al sec. 20, numit astfel după titlul revistei „Sămănătorul”, avându-l ca principal ideolog și promotor pe N. Iorga. Văzând în țărănime depozitara exclusivă a valorilor naționale, idealizând satul patriarhal în opoziție cu orașu, „viciat” de civilizație, și elogiind boierimea autohtonă, s. consideră posibilă refacerea comunității naționale printr-o cultură unică (atât pentru păturile de sus cât și pentru țărănime). Un merit al s. este pregătirea culturală și morală a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a încercat că continue ideile „Daciei literare”, promovând o literatură pentru popor și cultivând inspirația din trecutul istoric și din folclor. Datorită însă confuziei între estetic și etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict sămănătoristă fiind lipsită de valoare, cu un pronunțat caracter tezist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL