1. [DEX '09] SELFINDUCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.
2. [MDA2] selfinducție sf [At: CADE / V: (rar) ~iune / S și: self-inducție / Pl: ~ii / E: eg, fr self-induction] (Fiz) Fenomen de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit, datorită câmpului magnetic și variației intensității curentului care străbate acel circuit Si: inducție proprie, autoinducție.
3. [DEX '98] SELFINDUCȚIE, selfinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; autoinducție – Din fr. self-induction.
4. [DN] SELFINDUCȚIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită cîmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inducție proprie; autoinducție. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction].
5. [MDN '00] SELFINDUCȚIE s. f. autoinducție. (< engl., fr. self-induction)
6. [MDA2] selfinducțiune sf vz selfinducție
7. [DOOM 3] selfinducție (desp. sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfinducția (desp. -ți-a), g.-d. art. selfinducției; pl. selfinducții, art. selfinducțiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] !selfinducție (sel-fin-, -ți-e/self-in-) s. f., art. selfinducția, g.-d. art. selfinducției; pl. selfinducții, art. selfinducțiile
9. [MDO] selfinducție
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL