1. [DEX '09] SELENIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se utilizează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selénium s. n.] – Din fr. sélénium.
2. [MDA2] seleniu sn [At: PONI, CH. 30 / V: (rar) ~m, selen / E: fr sélénium] Element chimic, metaloid, de culoare neagră-cenușie care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice.
3. [DEX '98] SELENIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selenium s. n.] – Din fr. sélénium.
4. [DLRLC] SELENIU s. m. Metaloid negru-cenușiu, care se găsește în natură în combinație cu sulful.
5. [DN] SELENIU s.n. Metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. [Pron. -niu, var. selenium s.n. / < fr. sélénium].
6. [MDN '00] SELENIU s. n. metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. (< fr. sélénium)
7. [Scriban] *seleníu n. (d. vgr. seléne, lună, din cauza asemănăriĭ seleniuluĭ cu teluru, care-șĭ trage numele de la pâmînt [lat. tellus, tellúris)] al căruĭ satelit e luna). Chim. Un corp simplu metalic care seamănă cu sulfu. E neted, negru și sticlos, ĭar cînd te uițĭ la el în zare, e roș. Se găsește amorf și cristalin. Acesta se topește la 217 și ferbe la 700 dînd vaporĭ galbenĭ. Densitatea 4,2 și 4,8 greutatea atomică 78,9. A fost descoperit de Berzelius la 1817. Se extrage din insulele Lipari, Suedia și Bohemia.
8. [DEX '09] SELENIUM s. n. v. seleniu.
9. [MDA2] selen sn vz seleniu
10. [MDA2] selenium sn vz seleniu
11. [DN] SELENIUM s.n. v. seleniu.
12. [DOOM 3] seleniu [niu pron. nĭu] s. n., art. seleniul; simb. Se
13. [DOOM 2] seleniu [niu pron. nĭu] s. n., art. seleniul; simb. Se
14. [MDO] seleniu
15. [DE] SELÉNIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Selene „luna”) s. n. Element chimic (Se; nr. at. 34, m. at. 78,96) negru-cenușiu din grupa a VI-a a sistemului periodic. Se găsește în natură în combinație cu sulful. Se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. Descoperit și izolat (1817) de J.J. Berzelius, împreună cu chimistul suedez J.G. Gahn (1745-1818), în reziduurile preparării acidului sulfuric.
16. [DE] Se, simbol chimic pentru seleniu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL