1. [DEX '09] SELENAUT, selenauți, s. m. Astronaut care călătorește spre Lună (I 1), care explorează Luna (I 1). – Selene (n. pr.) + [cosmo]naut.
2. [MDA2] selenaut sm [At: SCÂNTEIA, 1969, m. 8134 / Pl: ~uți / E: Selene, pad „astronaut”, „cosmonaut”] Astronaut care explorează suprafața lunii Si: (rar) selenit2 (2).
3. [DN] SELENAUT s.m. Astronaut care călătorește spre Lună, care explorează Luna; lunaut. [Pron. -na-ut. / cf. gr. selene – Lună, nautes – corăbier].
4. [MDN '00] SELENAUT s. m. astronaut care călătorește spre Lună; lunaut; selenit2 (II). (< selen- + -naut)
5. [DCR2] selenaut s. m. (astr.) Astronaut care călătorește spre/pe Lună ◊ „Așa arată costumul în care cei doi selenauți Armstrong și Aldrin vor păși pe Lună.” Sc. 19 VII 69 p. 8. ◊ „A fost urmărit cu emoție mesajul transmis selenauților de către președintele Nixon.” Sc. 22 VII 69 p. 6. ◊ „Primii selenauți nu au reușit să viziteze nici măcar un hectar din suprafața Lunii.” Sc. 26 VII 69 p. 6; v. și Cont. 25 VII 69 p. 10; v. și micrometeorit, telebasculă (din gr. sele[ne] + -naut, după tipul cosmonaut; FC I 156, 284, V. Guțu Romalo C.G. 233, Al. Graur în R.lit. 30 și 35/69; DN3, DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL