1. [MDA2] selamet s [At: BELDIMAN, E. 90/30 / V: ~lemet, ~liment, ~limet, salament, sal~, silim~[1], zelem~ / Pl: ? / E: tc selamet] 1 (Înv) Salvare (1). 2 (Înv) Noroc (1). 3 (Înv; îe) A ieși (sau a o scoate) la ~ A (se) rezolva în mod favorabil o problemă, o situație etc. 4 (Înv; îae) A scăpa dintr-o primejdie. 5 (Îrg) Ruină. 6 (Îrg; îlv) A scoate (sau a duce la) ~ (pe cineva) A ruina. 7 (Îrg; îlv) A ieși (sau a ajunge) la ~ A se ruina. 8 (Reg; îe) A ieși (sau a scoate) la ~ (pe cineva) A ieși (însoțit de cineva) în societate.
2. [DLRLC] SELAMET s. n. v. selemet.
3. [Scriban] selamét V. selemet.
4. [DEX '09] SELEMET s. n. (Înv.; în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a distruge din punct de vedere material, a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. [Var.: silimet s. n.] – Din tc. selâmet.
5. [DEX '09] SILIMET s. n. v. selemet.
6. [MDA2] salament s vz selamet
7. [MDA2] salamet s vz selamet
8. [MDA2] selemet s vz selamet
9. [MDA2] seliment s vz selamet
10. [MDA2] selimet s vz selamet
11. [MDA2] silemet[1] s vz selamet
12. [MDA2] silimet[1] s vz selamet[2]
13. [MDA2] zelemet s vz selamet
14. [DLRLC] SELEMET s. n. (Învechit, în expr.) A scoate (pe cineva) la selemet = a ruina (pe cineva), a aduce la sapă de lemn. Văzîndu-se scos la selemet, l-a apucat pe chir Ianulea un fel de groază. CARAGIALE, S. N. 40. – Variante: selamet, silimet (FILIMON, la TDRG) s. n.
15. [Șăineanu, ed. VI] silimet n. V. selimet: putem în scurt timp să-l scoatem la silimet FIL.
16. [Scriban] salamét V. selamet.
17. [Scriban] selemét n, pl. urĭ (turc. selamet, siguranță, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selámeti, alb. selahmét, sîrb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mîntuire, liman. Azĭ. Olt. (salamet). A ĭeșĭ la salamet, a ĭeșĭ la hedreag, a scăpa de nevoĭ. Sec. 19. Rar azĭ. Perderea averiĭ, faliment: beția l-a scos, cu beția a ajuns la selemet. – Și selimet, silemet, silimet, zelemet.
18. [Scriban] silimét V. selemet.
19. [Scriban] zelemét, V. selemet.
20. [DOOM 3] selemet (înv.) s. n.
21. [DOOM 2] selemet (înv.) s. n.
22. [DER] selamet (-turi), s. n. – 1. Salvare. – 2. Ruină, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. sălimete. Tc. (arab.) selamet „sănătate” (Roesler 602; Șeineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama. – Der. selamlîc, s. n. (plecăciune, lingușeală; salon în casele turcești unde se primesc ospeții; alaiul sultanului cînd merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecăciune”, din tc. selamalekim și în parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceauș, s. m. (slujbaș al Porții, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam çaus.
23. [Argou] a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri
24. [Argou] a scoate (pe cineva) la salamet expr. (înv.) a distruge (pe cineva) din punct de vedere material, a ruina (pe cineva).
25. [Argou] salamet s. n. sg. 1. închisoare. 2. mormânt.
26. [DAR] selamet s.n. (înv.) 1. salvare; noroc; (în expr.) a ieși la selamet = a rezolva în mod favorabil o problemă; a scăpa dintr-o primejdie; a ieși la liman. 2. (reg.) ruină; (în expr.) a ajunge la selamet = a se ruina. 3. (reg.; în expr.) a scoate la selamet (pe cineva) = a scoate în lume (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL