1. [DEX '09] SELAMALÂC s. n. v. selamlâc.
2. [MDA2] selamalâc sn vz salamalec
3. [Șăineanu, ed. VI] selamalâc n. V. salamalec.
4. [DEX '09] SALAMALEC, (2) salamalecuri, s. n. 1. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană. 2. Închinăciune adâncă, temenea (care însoțește rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. Cf. fr. salamalec.
5. [DEX '09] SELAMLÂC, selamlâcuri, s. n. (Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [Var.: selamalâc s. n.] – Din tc. selâmlık.
6. [MDA2] salamaic sn vz salamalec
7. [MDA2] salamalâc sn vz salamalec
8. [MDA2] salamalec sn [At: DIONISIE, C. 188 / V: (înv) ~lâc, ~aic, ~lichiu, (reg) ~anic, ~anlâc, selamalâc / Pl: ~uri / E: tc selâmaleyküm „pacea să fie cu voi!”] 1 Salut după obicei oriental, cu mâna dreaptă dusă, pe rând, la inimă, la gură și la frunte. 2 (Pex; fam) Plecăciune (1). 3 (Reg; îf salamalâc) Formulă care însoțește salamalecul (1).
9. [MDA2] salamalichiu sn vz salamalec
10. [MDA2] salamanic sn vz salamalec
11. [MDA2] salamanlâc sn vz salamalec
12. [MDA2] salamlâc[1] sn vz selamlâc
13. [MDA2] salamlic sn vz selamlâc
14. [MDA2] salămlăc sn vz selamlâc
15. [MDA2] selamlâc sn [At: (sf. sec. XVIII) LET. III, 232/13 / V: (înv) ~lic, selea~, salamlăc[1], salamlic, salămlăc / Pl: ~uri / E: tc selâmlık] 1 Parte a casei turcești rezervată bărbaților și musafirilor. 2 (Pex) Totalitate a încăperilor destinate domnului și slujitorilor lui, precum și recepțiilor, în palatele domnești din Evul Mediu, în țările române Si: (înv) selam (7). 3 Ceremonial sau alai cu care sultanul era însoțit la geamie pentru rugăciunea solemnă de vineri.
16. [MDA2] selamlic sn vz selamlâc
17. [MDA2] seleamlâc sf vz selamlâc
18. [DEX '98] SALAMALEC, salamalecuri, s. n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adâncă, temenea (care însoțește rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. Cf. fr. salamalec.
19. [DEX '98] SELAMLÂC, selamlâcuri, s. n. (Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [Var.: selamalâc s. n.] – Din tc. selâmlık.
20. [DLRLC] SALAMALEC, salamalecuri, s. n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adîncă, temenea (care însoțește această formulă). Omul i-a plăcut. A schimbat cu el un salamalec larg. Gestul său a fost teatral; al turcului, reținut. SADOVEANU, O. L. 226.
21. [DLRLC] SELAMALÎC s. n. v. selamlîc.
22. [DLRLC] SELAMLÎC, selamlîcuri, s. n. (Învechit; și în forma selamalîc) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăpere (sau încăperi) în palatele domnilor romîni, destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții. Îl trimisese... ca să le vînză și tînărul Petrake le ducea pe la haremurile și selamlîcurile din Stambul și Scutari. GHICA, A. 16. ◊ Expr. A da selamlîc = a saluta, a transmite salutări. Tu selamalîc le-i da Și le-i zice. TEODORESCU, P. P. 545. – Variantă: selamalîc s. n.
23. [Șăineanu, ed. VI] salamalec! (selamalâc!) int. pace cu voi! (formulă de salutare a Orientalilor): mai d’aproape când venia, (ceaușul) babei selamalâc îi da POP. [Turc. SELAM ALEKIM].
24. [Scriban] salám n., pl. urĭ (germ. salami [-wurst], d. it. saláme, d. sale, sare). Un fel de cîrnaț foarte gros (de vre-o 5-8 centimetri): salam de Sibiĭ, de Verona. – În est selamlîc.
25. [Scriban] salamalîc V. selamlîc.
26. [Scriban] salamlîc V. selamlîc.
27. [Scriban] selamlîc n., pl. urĭ (turc. selamlyk, [d. ar. selamun ’aleikŭm, pace asupra voastră], partea caseĭ rezervată bărbaților și vizitelor, sală de audiență, selamlîc. Fr. salamalec). Ceremonia întovărășiriĭ sultanuluĭ la moscheĭe p. rugăciunea solemnă de Vinerĭ. Fig. Închinăciune adîncă, salutare respectuoasă (maĭ ales ca la musulmanĭ). – Și seleamlîc, salamlîc, salamalîc. V. harem.
28. [DOOM 3] salamalec s. n., (temenele) pl. salamalecuri
29. [DOOM 3] selamlâc (înv.) s. n., pl. selamlâcuri
30. [DOOM 2] salamalec s. n., (temenele) pl. salamalecuri
31. [DOOM 2] selamlâc (înv.) s. n., pl. selamlâcuri
32. [DLRLV] SALAMLIC s.n. (Mold.) 1. (La turci) Parte a casei rezervată bărbaților și musafirilor. S-au și apucat de lucrul caselor despre salamlic, lăsînd haremul mai în urmă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 2. (în Țările Române) Totalitatea încăperilor destinate domnitorului și slujitorilor lui. După venirea, vestei de domnie nouă s-au mutat în curtea domnească, căci se isprăvisă lot salămlăcul si-l asternusă frumos. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU.Variante: salămlăc (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. selâmlık.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL