1. [DEX '09] SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasă de pești marini cu scheletul cartilaginos, cu coada împărțită în două părți inegale, cu corpul acoperit de solzi și de țepi; (și la sg.) pește din această subclasă. ◊ (Adjectival) Pește selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. sélacien.
2. [MDA2] selacian sm [At: BARASCH, I. N. 395 / P: ~ci-an / V: (rar) ~achian / Pl: ~ieni / E: fr sélacien] 1 (Lpl) Subclasă de pești marini (din care fac parte rechinul, vulpea-de-mare etc.) cu scheletul cartilaginos, cu corpul acoperit de plăci solzoase, cu orificiile branhiilor deschise direct la exterior, pe partea ventrală a corpului (Selachii). 2 Pește care face parte din subclasa selacienilor (1).
3. [DEX '98] SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasă de pești marini cu scheletul cartilaginos, cu coada împărțită în două părți inegale, cu corpul acoperit cu solzi și cu țepi; (și la sg.) pește din această subclasă. ♦ (Adjectival) Pește selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. sélacien.
4. [MDA2] selachian sm vz selacian
5. [DN] SELACIENI s.m.pl. Subclasă de pești cartilaginoși, avînd coada împărțită în două părți inegale; (la sg.) pește din această subclasă. [Pron. ci-eni, sg. selacian. / < fr. sélaciens, cf. gr. selachos – pește cartilaginos].
6. [MDN '00] SELACIENI s. m. pl. subclasă de pești marini cartilaginoși, cu branhii și coada heterocercă: rechinii, torpila (1); plagioclazi. (< fr. sélaciens)
7. [DOOM 3] selacian (desp. -ci-an) s. m., pl. selacieni (desp. -ci-eni)
8. [DOOM 2] selacian (-ci-an) s. m., pl. selacieni (-ci-eni)
9. [DE] SELACIÉNI (< fr.; {s} gr. selakhos „pește cartilaginos”) s. m. pl. Subclasă de pești marini (ex. rechinul, vulpea-de-mare etc.) cu scheletul cartilaginos, corpul acoperit cu solzi placoizi și cu țepi, iar nările așezate pe partea ventrală a capului (Selachii); plagiostom.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL