1. [DEX '09] SEIMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din fr. seime.
2. [MDA2] seimă sf [At: ENC. AGR / Pl: ~me / E: fr seime] 1 Boală caracteristică bovinelor și cabalinelor care se manifestă prin crăparea părții cornoase a copitei. 2 (Ccr) Crăpătură în partea cornoasă a copitei, provocată de seimă (1).
3. [DLRLC] SEIMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale bovinelor.
4. [DN] SEIMĂ s.f. Fisură a copitei calului. [Pron. se-i-. / < fr. seime].
5. [MDN '00] SEIMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr. seime)
6. [DOOM 3] seimă s. f., g.-d. art. seimei; pl. seime
7. [DOOM 2] seimă s. f., g.-d. art. seimei; pl. seime
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL