1. [DEX '09] ȘEIC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formațiuni statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeih s. m.] – Din tc. șeyh.
2. [MDA2] șeic1 sm [At: (a. 1693) ȘIO II2, 114 / P: șe-ic / V: (înv) șaih, șeh, ~ih / Pl: ~ici / E: tc șeyh, fr cheik] 1 Căpetenie a unui trib arab sau a unei formațiuni statale arabe Si: emir (6), șerif1 (1). 2 Șef2 (1) al unei comunități religioase la musulmani Si: emir (5), șerifi (2).
3. [DEX '98] ȘEIC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeih s. m.] – Din tc. șeyh.
4. [DLRLC] ȘEIC, șeici, s. m. Căpetenie a unui trib arab; șef de comunitate religioasă la musulmani. Acum călugării și șeicii beduinilor voiră să dovedească că acei bani erau bine dați. BOLINTINEANU, O. 298. – Variantă: șeih (EMINESCU, O. I 144) s. m.
5. [Scriban] *șeic m. (fr. cheik, d. ar. šeih, bătrîn). Șef de trib saŭ predicator la Arabĭ. Șeih-ul-islam, capul religiuniĭ musulmane.
6. [DEX '09] ȘEIH s. m. v. șeic1.
7. [MDA2] șaih sm vz șeic1
8. [MDA2] șeh sm vz șeic1
9. [MDA2] șeih sm vz șeic1
10. [DLRLC] ȘEIH s. m. v. șeic.
11. [Șăineanu, ed. VI] șeik m. căpetenie de trib la Arabi; șeik-ul Islam, capul religiunii muzulmane.
12. [DOOM 3] șeic s. m., pl. șeici
13. [DOOM 2] !șeic s. m., pl. șeici
14. [DER] șeic (-ci), s. m. – Șef musulman. Fr. cheik.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL