1. [DEX '09] SEHELBĂ s. f. v. selbă.
2. [MDA2] sehelbă sf vz sihlă
3. [DLRLC] SEHELBĂ, sehelbi, s. f. Selbă. N-a dat de vro ființă omenească care să-l scoată din acești foști odată codri cu sehelbi dese, cu mult mai dese de cum sînt acuma? MARIAN, T. 99.
4. [DEX '09] SELBĂ, selbe, s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [Var.: sehelbă s. f.] – Cf. lat. silva.
5. [DEX '09] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.[1]
6. [DEX '09] SILHĂ s. f. v. sihlă.
7. [DEX '09] ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.
8. [MDA2] sahelbe sf vz sihlă[1]
9. [MDA2] salbă2 sf vz sihlă[1]
10. [MDA2] salhă sf vz sihlă
11. [MDA2] săhelbă sf vz sihlă
12. [MDA2] săhelbe sf vz sihlă
13. [MDA2] săhoalbe sf vz sihlă
14. [MDA2] sălhă[1] sf vz sihlă
15. [MDA2] săluă sf vz sihlă
16. [MDA2] sâlhă[1] sf vz sihlă
17. [MDA2] sâluă[1] sf vz sihlă
18. [MDA2] sâlvă sf vz sihlă
19. [MDA2] sârlă sf vz sihlă
20. [MDA2] sehelbe sf vz sihlă
21. [MDA2] selbă1 sf vz sihlă
22. [MDA2] seleherb[1] s vz sihlă
23. [MDA2] sihlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: selbă (Pl: selbe și selbi), (îrg) silhă, (înv) salbă, (reg) sihelbe[1], sahelbe, săhelbă, săhelbe, săhoalbe, săluă, sehelbă (Pl: sehelbe și sehelbi), sehelbe, selecherb s, silhă[2], sâluă, sârlă, țârlă, țihlă, țilhă, (îvr) silbă, silcă, salhă, sâlvă, (nob) sihlie[3] (A: nct) / Pl: ~le / E: ns cf lat silva] 1 Pădure deasă (de copaci tineri) Si: hățiș, (reg) sihlete, sihliș, sâhlar, sâhlărie, sâhliște, țihloacă. 2 (Zlg; reg; îc) Cocoș-de-~ Cocoș-sălbatic. 3 (Reg) Loc defrișat (pe care au crescut tufișuri). 4 (Mtp; reg) Zână a pădurii. 5 (Trs) Brad (1). 6 (Trs) Molid. 7 (Trs) Pin2. 8 (Reg; îf silhă) Trunchi de copac (cu diametru aproape egal la ambele capete). 9 (Bot; reg; îf silhă) Coada-calului (Hippuris vulgaris).
24. [MDA2] sihlebe[1] sf vz sihlă
25. [MDA2] sihlie sf vz sihlă
26. [MDA2] silbă sf vz sihlă
27. [MDA2] silcă2 sf vz sihlă
28. [MDA2] silhă sf vz sihlă
29. [MDA2] țâhlă[1] sf vz sihlă
30. [MDA2] țârlă sf vz sihlă
31. [MDA2] țihlă1 sf vz sihlă
32. [MDA2] țilhă sf vz sihlă
33. [CADE] ❍ȚIHLĂ 👉 SIHLĂ.
34. [DEX '98] SELBĂ, selbe, s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [Var.: sehelbă s. f.] – Cf. lat. silva.
35. [DEX '98] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.
36. [DEX '98] ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.
37. [DLRLC] SELBĂ, selbe, s. f. (Regional) Pădure tînără și deasă; (livresc) pădure. Pătrundeam... în verdea întunecime a selbelor Amazonului scăpărînd de zboruri de papagali. M. I. CARAGIALE, C. 40. Visînd... Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune. EMINESCU, O. I 35. – Pl. și: selbi (MARIAN, O. II 210).
38. [DLRLC] SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variante: silhă (COȘBUC, P. I 161), țihlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.
39. [DLRLC] ȚIHLĂ s. f. v. sihlă.
40. [Șăineanu, ed. VI] selbă f. pădure: visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal EM. [Formațiune literară după lat. SILVA].
41. [Șăineanu, ed. VI] sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].
42. [Șăineanu, ed. VI] silhă f. Buc. V. sâlhă.
43. [Scriban] *sélbă f., pl. e (lat. sĭlva). Lit. Pădure.
44. [Scriban] síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). – Mold. sî-. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.
45. [Scriban] sîlhă V. sihlă.
46. [Scriban] țíhlă, țihlíș, V. sihl-.
47. [Scriban] țîhlă, țîhliș, V. sihl-.
48. [DOOM 3] selbă (pădure tânără) (înv.) s. f., g.-d. art. selbei; pl. selbe
49. [DOOM 3] sihlă (desp. si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle
50. [DOOM 2] selbă (pădure) (rar) s. f., g.-d. art. selbei; pl. selbe
51. [DOOM 2] sihlă (si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle
52. [MDO] sihlă
53. [DER] selbă (-be), s. f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s. m.; silvicultură, s. f., din fr.; silvicultor, s. m., din fr.
54. [DER] sihlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).
55. [DAR] sihlă, sihle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.
56. [DRAM 2015] săhelbe, (sehelbe), s.n. – (reg.) Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe V. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. ♦ (top.) Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”) (DEX).
57. [DRAM 2015] sălhă, sălhe, (silhă, sâlhă), s.f. – (reg.; înv.) Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. ♦ (top.) Sâlha, pădure, deal în Botiza și Rozavlea (Vișovan, 2005). „Cuvânt pe cale de dispariție în Maramureș” (idem); Sâlhuță, mlaștină situată sub Vf. Măgura Mică, în Munții Lăpușului (Timur, 2007: 39). – Din silha, sihla (cf. lat. silva) (MDA).
58. [DRAM 2015] silhă, s.f. – v. sălhă („pădure deasă”).
59. [DRAM] săhelbe, (sehelbe), s.n. – Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe v. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”).
60. [DRAM] sălhă, -e, (silhă, sâlhă), s.f. – Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. – Din silha, sihla (cf. lat. silva).
61. [DRAM] silhă, s.f. – v. sălhă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL