Definiție și ce înseamnă sefterea

1. [DEX '09] SAFTEREA, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumuria officinalis). [Var.: (reg.) sefterea s. f.] – Din ngr. safterés.

2. [MDA2] safterea sf vz sefterea[1]

3. [DEX '98] SAFTEREA, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumaria officinalis). [Var.: (reg.) sefterea s. f.] – Din ngr. safterés.

4. [DLRLC] SAFTEREA, safterele, s. f. Plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu frunzele spintecate în fîșii înguste, de un verde-cenușiu, cu florile purpurii; crește prin locuri nisipoase (Fumaria officinalis). – Variantă: sefterea (ODOBESCU, S. III 173) s. f.

5. [Șăineanu, ed. VI] saftereà f. V. sefterea.

6. [Scriban] saftereá f., pl. ele (ngr. sahterés, d. turc. pers. șahtere, „sudoarea șahului”). Fumărică, o plantă. – Și săftărea (și sefterea?).

7. [DEX '09] SEFTEREA s. f. v. safterea.

8. [MDA2] sactere sf vz sefterea

9. [MDA2] saftâră[1] sf vz sefterea

10. [MDA2] saftire sf vz sefterea

11. [MDA2] săftărea sf vz sefterea

12. [MDA2] săfterea sf vz sefterea

13. [MDA2] săftină sf vz sefterea

14. [MDA2] sălfărea sf vz sefterea

15. [MDA2] sefterea sf [At: ODOBESCU, S. III, 173 / V: sactere, saf~, saftire, saftâră (A: nct), săftăr~, săf~, săftină, sălfăr~ / Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) Fumăriță (Fumaria officinalis).

16. [Șăineanu, ed. VI] seftereà f. Bot. fumărică. [Și safterea = gr. mod. SAFTERÉS (din turc. ȘAHTERÈ, lit. sudoare împărătească)].

17. [Scriban] săftereá V. safterea.

18. [Scriban] seftereá V. safterea.

19. [DOOM 3] safterea s. f., art. saftereaua, g.-d. art. safterelei; pl. safterele

20. [DOOM 2] safterea s. f., art. saftereaua, g.-d. art. safterelei; pl. safterele, art. safterelele

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SEDILĂ2, sedile, s. f. Săculeț cu țesătură rară, în care se pune […]
1. [DEX '09] SEDIMENT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substanțelor corpusculare solide […]
1. [DEX '09] SEDIMENTA, pers. 3 sedimentează, vb. I. Refl. A se depune în straturi, […]
1. [DEX '09] SEDIMENTAR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin […]
1. [DEX '09] SEDIMENTARE, sedimentări, s. f. Acțiunea de a se sedimenta și rezultatul ei. […]
1. [MDA2] sedimentat, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~ați, ~e / E: […]
1. [MDA2] sedimentator sn [At: DN3 / Pl: ~oare / E: sedimenta + -tor] (Îs) […]
1. [DEX '09] SEDIMENTAȚIE, sedimentații, s. f. Sedimentare. – Din fr. sédimentation. 2. [MDA2] sedimentație […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro