1. [DEX '09] SEDILĂ2, sedile, s. f. Săculeț cu țesătură rară, în care se pune brânza la scurs. [Var.: (reg.) sădilă, sidilă s. f.] – Din bg., sb. sedilo.
2. [DEX '09] SEDILĂ1, sedile, s. f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille.
3. [MDA2] sedilă2 sf [At: POLIZU / V: săd~, (îrg) sid~, (reg) sad~, o~, șind~, țid~ / Pl: ~le / E: bg цедило] 1 Săculeț conic confecționat dintr-o țesătură de pânză rară prin care se scurge zerul la prepararea brânzei, a cașului, a urdei etc. și în care se lasă brânza proaspătă până se scurge tot zerul și se întărește Si: (reg) sac, săcui2, săculete, săculeț, scurgător, zăgârnă. 2 (Reg; pex) Bucată de brânză, de caș, de urdă etc. strecurată prin sedilă2 (1). 3 (Reg; îf sidilă) Brânză preparată din urdă.
4. [MDA2] sedilă1 sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 153 / V: (înv) sid~, țedil sn / S și: cedilă / Pl: ~le / E: fr cédille] Semn diacritic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a marca alte valori fonetice ale acestora.
5. [DEX '98] SEDILĂ2, sedile, s. f. Săculeț cu țesătură rară, în care se pune brânza la scurs. [Var.: (reg.) sădilă, sidilă s. f.] – Din bg., scr. sedilo.
6. [DLRLC] SEDILĂ1 s. f. v. sădilă.
7. [DLRLC] SEDILĂ2, sedile, s. f. Semn ortografic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. Sedila transformă pe «s» în «ș» și pe «t» în «ț».
8. [DN] SEDILĂ s.f. Semn grafic în formă de virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cédille, cf. sp. zedilla].
9. [MDN '00] SEDILĂ s. f. semn diacritic, virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. (< fr. cédille)
10. [Șăineanu, ed. VI] sedilă f. mic semn, pus sub s și t, spre a le da un sunet șuerător: fașă, țară.
11. [Șăineanu, ed. VI] sedilă f. V. sădilă.
12. [Scriban] 2) *sedílă V. cedilă.
13. [DEX '09] SĂDILĂ s. f. v. sedilă2.
14. [DEX '09] SIDILĂ s. f. v. sedilă2.
15. [MDA2] cedilă sf vz sedilă
16. [MDA2] osedilă sf vz sădilă2[1]
17. [MDA2] sadilă sf vz sedilă2
18. [MDA2] sădilă2 sf vz sedilă2
19. [MDA2] sidilă2 sf vz sedilă2
20. [MDA2] șindilă1 sf vz sedilă2
21. [MDA2] țedil sn vz sedilă1
22. [MDA2] țidil[1] s vz sedilă1
23. [MDA2] țidilă sf vz sedilă2
24. [DLRLC] SĂDILĂ, sădile, s. f. Sac mic cu țesătura rară, de obicei îngustat la fund, în care se pune brînza la scurs. Acum nu era acasă decît un cioban bătrîn și șchiop, care dregea sădilele. GALACTION, O. I 155. Brînză dulce din sădilă. MAT. FOLK. 116. – Variante: sedilă, sidilă (TEODORESCU, P. P. 513) s. f.
25. [DLRLC] SIDILĂ s. f. v. sădilă.
26. [Șăineanu, ed. VI] sădilă (sedilă) f. sac de ață de cânepă țesut rar, mai lat la gură și mai ascuțit la fund, în care ciobanii pun cașul: în sădilă se trece brânza, ca să-i se scurgă zerul. [Serb. SIDLO, sădilă].
27. [Scriban] *cedílă f., pl. e (fr. cédille, d. sp. ce-dilla, adică „c mic”). Gram. Un semn ortografic care se pune supt o literă ca să-ĭ schimbe pronunțarea, ca la ç francez și portughez saŭ la ș, ț românesc. Fals sedilă.
28. [Scriban] sădílă v. sedilă.
29. [Scriban] sidílă f. V. sedilă.
30. [DOOM 3] sedilă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile; (semn grafic) ¸
31. [DOOM 2] sedilă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile
32. [IVO-III] sedilă, -le.
33. [DOOM 3] sădilă (săculeț) (pop.) s. f., g.-d. art. sădilei; pl. sădile
34. [DOOM 2] sădilă (săculeț) (pop.) s. f., g.-d. art. sădilei; pl. sădile
35. [DER] sedilă (-le), s. f. – Semn diacritic care se pune sub unele consoane pentru a le da altă valoare. Fr. cédille.
36. [DER] sidilă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. – Var. sădilă, sedilă. Sb., slov. cedilo (Tiktin; Candrea), bg. cĕdilo (Conev 65), cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal.
37. [DTL] SEDILĂ s. f. (< fr. sédille, cf. sp. sedilla): semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub consoană pentru a-i da valoarea altui sunet. E caracteristic limbii franceze: français („francez”), ça („asta”, „aici”) etc., dar și limbii turce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL