1. [MDA2] sedelnă sf [At: (a. 1715) IORGA, S. D. XIII, 135 / V: ~eal~, seadeal~, sdeal~ / Pl: ~ne / E: slv сѣдѣльна] (Îvp) Sedeală.
2. [Scriban] sedélnă f., pl. e (vsl. ĭedilĭna). Vechĭ. Rar. Un fel de tropar în timpu căruĭa lumea ședea jos.
3. [MDA2] sdealnă sf vz sedelnă
4. [MDA2] seadealnă[1] sf vz sedelnă
5. [MDA2] sedealnă sf vz sedelnă
6. [DTM] sedealnă (< vb. sl. сѣдѣти, „a ședea, a sta pe loc”, echiv. gr. ϰαθέζεσθαι, ϰαθῆσθαι), cântare dintr-un grup de două sau trei cântări, ce se execută la începutul utreniei*, după tropare*. În timpul acesta cei prezenți în bis. pot sta în stare. V. catismă.[1]
7. [D.Religios] sedelnă, sedelne s. f. Fiecare dintre cele douăzeci de secțiuni ale Psaltirii, în timpul citirii sau cântării căreia credincioșii pot sta pe scaune; ședere, zăceală; catismă. [Var.: sedealnă, sedeală s. f.] – Din sl. sedelĭna.
8. [DAR] sedelnă, sedelne, s.f. (înv.) imn religios cântat în biserică, în timpul executării căruia cei prezenți stăteau pe scaune; sedeală.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL