Definiție și ce înseamnă secvestrare

1. [MDA2] secvestrare sf vz sechestrare

2. [DEX '09] SECFESTRA vb. I v. sechestra.

3. [DEX '09] SECFESTRARE s. f. v. sechestrare.

4. [DEX '09] SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri. A reține cu forța o persoană. [Var.: (înv.) secfestra vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

5. [DEX '09] SECHESTRARE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. [Var.: (înv.) secfestrare s. f.] – V. sechestra.

6. [MDA2] săchestra v vz sechestra

7. [MDA2] săchistra v vz sechestra

8. [MDA2] săfestra v vz sechestra

9. [MDA2] secfestra v vz sechestra

10. [MDA2] secfestrare sf vz sechestrare

11. [MDA2] sechestra [At: VALIAN, V. / V: (rar) secue~, (îrg) secfe~, secve~, (reg) sefe~, segve~, sevăs~, săche~, săchis~, sichis~, săfe~, sifes~, țacfis~ / Pzi: ~rez / E: fr séquestrer, lat sequestrare] 1 vt (Jur; c. i. bunuri mobile sau imobile aflate în litigiu sau aparținând unui debitor) A face indisponibil în vederea executării silite sau a confiscării Si: (îrg) a secfestrui, (înv) a secfestrarisi, a zeberi, (reg) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora. 2 vt (Rar) A dosi (3). 3 vt (C. i. oameni) A reține cu forța Si: a izola. 4 vt (Spc) A aresta (1). 5 vr (Rar; fig) A se claustra (4).

12. [MDA2] sechestrare sf [At: POLIZU / V: (îrg) secfe~, (înv) secue~, secve~ / S și: sequestrare / Pl: ~rări / E: sechestra] 1 Punere în indisponibilitate în vederea executării silite sau a confiscării Si: (rar) sechestrație (1), (înv) secfestruire, (îvr) secfestrariseală, secfestrarisire. 2 Reținere cu forța a unei persoane Si: (rar) sechestrație (2). 3 (Spc) Arestare (1).

13. [MDA2] secuestra v vz sechestra

14. [MDA2] secuestrare sf vz sechestrare

15. [MDA2] secvestra v vz sechestra

16. [MDA2] sefestra v vz sechestra

17. [MDA2] segvestra[1] v vz sechestra

18. [MDA2] sevăstra v vz sechestra

19. [MDA2] sichistra v vz sechestra

20. [MDA2] sifiestra[1] v vz sechestra

21. [MDA2] țacfistra v vz sechestra

22. [DEX '98] SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestra vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.

23. [DLRLC] SECHESTRA, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținînd unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține cu forța, în mod ilegal, o persoană. Variantă: secfestra (SADOVEANU, P. M. 260, GHEREA, ST. CR. I 343) vb. I.

24. [DLRLC] SECHESTRARE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. – Variantă: secfestrare (HOGAȘ, DR. II 196) s. f.

25. [DN] SECFESTRA vb. I. v. sechestra.

26. [DN] SECHESTRA vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].

27. [DN] SECHESTRARE s.f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei; punere de sechestru. [< sechestra].

28. [MDN '00] SECHESTRA vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare)

29. [Șăineanu, ed. VI] sechestrà v. 1. a pune un sechestru; 2. a închide ilegal pe cineva; 3. a pune de o parte: a sechestra o parte a unei moșteniri; 5. a se depărta de lume, a fugi de societatea oamenilor.

30. [Șăineanu, ed. VI] sechestrare f. 1. acțiunea de a sechestra; 2. starea celui sechestrat.

31. [Scriban] *sechestrațiúne f. (lat. sequestrátio, -ónis). Acțiunea de a sechestra. – Și -áție, dar ob. -áre.

32. [Scriban] *sechestréz v. tr. (lat. sequestrare, a depune, a depărta). Popresc, pun supt sechestru: a sechestra mobila cuĭva. Închid arbitrar o persoană: a sechestra un copil ca să nu ĭasă pe stradă.

33. [DOOM 3] sechestra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sechestrez, 3 sechestrează; conj. prez. 1 sg. să sechestrez, 3 să sechestreze

34. [DOOM 3] sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

35. [DOOM 2] sechestra (a ~) vb., ind. prez. 3 sechestrează

36. [DOOM 2] sechestrare s. f., g.-d. art. sechestrării; pl. sechestrări

37. [DMLR] secvestra (= sechestra) vb. (ind. prez. 1 secvestrez)

38. [IVO-III] sechestrez, -trează 3.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SECTARISM s. n. Spirit, atitudine de sectar (1); îngustime de vederi proprie […]
1. [MDA2] sectarist, ~ă smf [At: ISAC. O. 288 / Pl: ~iști, ~e / E: […]
1. [MDA2] sectator, ~oare smf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~tăt~ / Pl: […]
1. [MDA2] secter sn [At: CHEST. V, 125/61 / V: ~tăr / Pl: ~e / […]
1. [MDN '00] SECTORIAL, -Ă adj. 1. referitor la un sector. 2. (despre figuri) în […]
1. [DEX '09] SECTORIST, sectoriști, s. m. Ofițer sau subofițer de poliție în sarcina căruia […]
[MDN '00] SECTORIZA vb. tr. a repartiza pe sectoare (o activitate economică). (< fr. sectoriser) […]
[MDN '00] SECTORIZA vb. tr. a repartiza pe sectoare (o activitate economică). (< fr. sectoriser) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro