1. [MDA2] secretătoriu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: secreta + -ătoriu] (Îvr) 1-2 Secretor1 (1-2).
2. [DAR] secretătoriu, secretătorie, adj. (înv.) care produce și elimină secreții; care servește la secreție; secretiv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL