1. [MDA2] secfiu2 sm [At: DRLU / Pl: ~ii / E: mg széfü] (Bot; înv) Romaniță-mare (Anthemis nobilis).
2. [MDA2] secfiu1 sm [At: BORZA, D. 59 / V: segf~, sacf~ (A și: sacfiu), saftiu, samf~, sanfie, sanf~, sanhiu, săcf~, săcif~, sănhiu / A și: secfiu / Pl: ~ii / E: mg szegfü] 1 (Reg; îc) Sacfiu-îngrămădit (sau -de-vară) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 2 (Reg; îc) Sacfiu-turcesc (sau -nemțesc, -tărcat) Garoafă (Dianthus barbatus). 3 (Reg; lpl; îf sacfiu) Cuișoare (Dianthus chinensis). 4-5 (Bot; Trs; îf sacfiu) Saschiu (1) (Vinca herbacea și Vinca minor). 6 (Bot; Trs; lpl; îf sanfii) Stânjenei (Iris germanica). 7 (Reg; îf săcfiu) Cuișoare (condiment).
3. [MDA2] sacfiu sm vz secfiu1
4. [MDA2] saftiu2 sm vz secfiu1
5. [MDA2] samfiu sm vz secfiu1
6. [MDA2] sanfie sf vz secfiu1
7. [MDA2] sanfiu sm vz secfiu1
8. [MDA2] sanhiu sm vz secfiu1
9. [MDA2] săcfiu sm vz secfiu1
10. [MDA2] săcifiu sm vz sechiu1[1]
11. [MDA2] sănhiu sm vz secfiu1
12. [MDA2] segfiu sm vz secfiu1
13. [MDA2] țefliu[1] sm vz secfiu1
14. [Șăineanu, ed. VI] sacfiu m. Tr. Bot. garoafă. [Origină necunoscută].
15. [Scriban] * sacfíŭ m. (ung. szegfü, d. fü, plantă, ca în pomătuf. V. saschiŭ). Trans. Garofă. – În Maram. sanhiŭ.
16. [Scriban] sanhíŭ v. sacfiŭ.
17. [DER] sacfiu (-ii), s. m. – Garoafă (Dianthus caryophyllus). – Var. Mold. sanhiu. Mag. szégfű (Drăganu, Dacor., VI, 275; Candrea; Gáldi, Dict., 156).
18. [DAR] secfiu1, secfii, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate și cu miros plăcut: a) garoafă. b) (la pl.) cuișoare. c) garofiță. 2. (în forma: sacfiu) plantă erbacee, cu tulpină târâtoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, așezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununiță, merișor, saschiu. 3. (la pl.; în forma: sanfii) stânjenei. 4. (în forma: săcfiu) cuișoare (condiment).
19. [DAR] secfiu2, secfii, s.m. (înv.) romaniță-mare.
20. [DAR] sacfiu, sacfii, s.m. (înv.) garoafă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL