1. [MDA2] secerică sf [At: DLR ms / Pl: ~ici / E: seceră + -ică] 1-2 (Reg; șhp) Secerățică (1-2).
2. [MDA2] săcerea sf vz secerea
3. [MDA2] săcerică[1] sf vz secerea
4. [MDA2] secerea sf [At: TDRG / V: (îvp) săc~, (reg) ~rică[1] / Pl: ~ele / E: seceră + -ea] 1-2 (Pop; șhp) Secerățică (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Săbiuță (Gladiolus imbricatur).
5. [DLRLC] SECEREA, -ICĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui seceră. Luă nouă oca de fier Și nouă de oțel, Făcu nouă secerele Și nouă toporele. TEODORESCU, P. P. 140.
6. [DLRM] SECEREA, -ICĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui seceră (1).
7. [DAR] secerea, secerele, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerățică, seceruică. 2. (reg.; la pl.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerele, săbioare, crin-de-apă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL