1. [DEX '09] SECERĂTURĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat). – Secera + suf. -ătură.
2. [MDA2] secerătură sf [At: PO 101/4 / V: (înv) săc~ / Pl: ~ri / E: secera + -ătură] 1 (Îrg) Secerare. 2 (Rar) Seceriș (2). 3 (Îrg; ccr) Seceriș (3). 4 (Reg; ccr) Miriște.
3. [DLRLC] SECERĂTURĂ, secerături, s. f. Recoltă secerată (sau de secerat).
4. [Șăineanu, ed. VI] secerătură f. mod și timp de secerat: secerătura orzului.
5. [Scriban] secerătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde s’a secerat: pin secerătură. Modu cum se seceră.
6. [MDA2] săcerătură sf vz secerătură
7. [DOOM 3] secerătură s. f., g.-d. art. secerăturii; pl. secerături
8. [DOOM 2] secerătură s. f., g.-d. art. secerăturii; pl. secerături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL