1. [DLRLC] SECERĂTOARE, secerători, s. f. Mașină cu tracțiune animală sau mecanică cu care se seceră cerealele. S-a oprit sunetul secerătoarei. Toate secerătorile și-au oprit sunetul. Zac cu aripile întinse ca niște mori de vînt, pe zăpușeală, fiare moarte. STANCU, D. 194. Pluguri și secerători... umblau pe lanuri ca niște dihănii cu aripi fantastice. ANGHEL, PR. 82. În depărtare... cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de mașini și instrumente: pluguri, grape... secerători. GHICA, S. 537. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină care seceră și totodată leagă snopii. Secerătoare-treierătoare = mașină care seceră și totodată treieră recolta din mers; combină.
2. [Șăineanu, ed. VI] secerătoare f. mașină de secerat.
3. [DEX '09] SECERĂTOR, -OARE, secerători, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.
4. [MDA2] secerător, ~oare [At: PSALT. 276 / V: (îrg) săc~, (înv) săceritor, (reg) săcir~, sâc~ / Pl: ~i, ~oare / E: secera + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care seceră (1). 3 sf Mașină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale și alte plante agricole Si: (reg) seceriță. 4 sf (Îs) ~oare-legătoare Combină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale, formează snopii și, în același timp, îi leagă. 5 sf (Îs) ~oare-treierătoare Combină agricolă de recoltat care seceră (1) cereale și le treieră.
5. [DEX '98] SECERĂTOR, -OARE, secerători, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.
6. [DLRLC] SECERĂTOR, -OARE, secerători, -oare, s. m. și f. Persoană care seceră. Cum aș voi să fiu mereu Un vînt și eu, în zi cu soare, De-ar fi numai secerătoare O fată pe care o știu eu! COȘBUC, P. I 89. Secerătorii și oamenii de la coasă pășeau împrăștiați și osteniți înspre sat. VLAHUȚĂ, O. AL. 121. Să nu vă supărați cucoane! Nu cumva aveți trebuință de secerători? CREANGĂ, P. 156. ◊ (Adjectival) Fetele secerătoare rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. Nevastă secerătoare, Ce seceri vara la soare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37.
7. [Scriban] secerătór, -oáre s. Cel ce seceră. S. f., pl. orĭ. Mașină de secerat.
8. [DOOM 3] secerătoare (mașină) s. f., g.-d. art. secerătorii; pl. secerători
9. [DOOM 2] secerătoare (mașină) s. f., g.-d. art. secerătorii; pl. secerători
10. [DOOM 3] secerătoare-legătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-legători; pl. secerători-legători
11. [DOOM 3] secerătoare-treierătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-treierători; pl. secerători-treierători
12. [DOOM 3] secerător adj. m., s. m., pl. secerători; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. secerătoare
13. [DOOM 2] secerătoare-legătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-legători; pl. secerători-legători
14. [DOOM 2] secerătoare-treierătoare s. f., g.-d. art. secerătorii-treierători; pl. secerători-treierători
15. [DOOM 2] secerător adj. m., s. m., pl. secerători; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. secerătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL